Cunoastere de sine

Cum să-ți primești emoțiile ca pe niște prieteni vechi

de

In articolul anterior ( Acceptă ceea ce simți și transformă-ți emoțiile)  am scris că în loc să-ți negi emoțiile, să le minimalizezi importanța sau să te raportezi negativ la sursa lor, fă tot posibilul să le primești ca pe niște prieteni vechi. Și am primit de la mai multe persoane întrebarea: Cum să fac? De aceea o să împărtășesc cu tine o metodă pe care am testat-o personal cât și cu persoanele cu care lucrez în ședințe individuale.

Făcând acest exercițiu îți vei întâmpina trăirile afective cu bunăvoință, adică le inviți să între, le poftești să se așeze și să stea cu tine o vreme așa cum întâmpini un vechi prieten.

 

Astfel ajungi să le cunoști mai bine și să accepți că fac parte din tine.

Le poți permite să între, le poți atinge, le poți lăsa să plece. Înțelepciunea exercițiului constă în a le accepta, nu în a acționa în virtutea lor.

Citește tot articolul

Acceptă ceea ce simți și transformă-ți emoțiile

de

Prea des surprindem în dialogul nostru interior expresii de genul:

degeaba„N-ar trebui sa fiu furioasă.”

„Doar fraierii se sperie.”

„Uită și mergi mai departe.”

„Poate dacă-mi găsesc ceva de făcut, o să-mi treacă.”

Aceste gânduri nu fac decât să-ți cenzureze reacțiile și să mascheze adevăratele trăiri afective și astfel emoțiile tale sunt prinse în capcană. Ele „fierb” înăbușit în interiorul tău și apar sub formă de dureri de cap provocate de resentimente sau a nopților nedormite în care te critici.

Poate nu vrei să accepți că sunt momente în care simți ură, că sunt momente în care ești capabilă de răutate, așa că cel mai comod este să exilezi aceste simțăminte în colțurile întunecate ale minții, astfel încât să nu le examinezi niciodată în lumina conștiintei.

Citește tot articolul

Viața este o oglindă și pentru rege și pentru cerșetor

de

Am întâlnit într-una din cărțile lui Joseph Murphy citatul de mai jos și m-a inspirat să îl împărtășesc cu tine.

viata este o oglinda

 

„Viața este o oglindă și pentru rege și pentru cerșetor,

reflectând fidel ceea ce depozităm în minte.”

 

De cele mai multe ori, prinși în vâltoarea vieții de zi cu zi, nu suntem prezenți și nu conștientizăm dialogul interior din mintea noastră. Și acest dialog interior prinde puteri pe zi ce trece. Dacă dialogul este constructiv, adică de genul: 

„în fiecare zi mă simt din ce în ce mai bine”, 

„am succes în tot ceea ce întreprind”, 

„am încredere în mine și în intuiția mea”,

se întâmplă lucruri minunate pentru că atragi către tine acele evenimente care să îți susțină convingerile. Situația se schimbă dacă în subconștientul tău se derulează expresii de genul: 

„nimeni nu mă înțelege”, 

„nu sunt bun de nimic”,

pentru că situațiile cu care te vei întâlni nu o să îți placă. Poate chiar o să te facă să suferi și astfel vei conștientiza că totul se întâmplă datorită gândurilor tale predominante. Poți învăța lecțiile de viață prin cunoaștere sau prin suferință. Alegerea îți aparține de fiecare dată.

Citește tot articolul

Merge și așa…

de

merge si asa

„Merge și așa” este o convingere care te poate sabota sau… te poate ajuta. La o ședință individuală, clientul îmi povestește că deși are cele mai bune intenții de a junge la timp la birou, nu poate să își explice ce se întâmplă că întârzie. 

Își pune ceasul să sune, însă în momentul în care îl aude, automat apasă  pe  amânare…Și dacă ar fi doar o amânare, ar mai avea timp. Însă reflexul automat se produce de mai multe ori, astfel încât sunt zile când întârzie și o oră.

Mai ciudat i se pare faptul că nu se simte vinovat în nici un fel, ba din contra dialogul lui interior este unul care îl susține: „sunt și alte persoane care întârzie”, „mă focusez și recuperez treburile pe care nu le-am făcut la timp”, „merge și așa”.

Citește tot articolul

Cum s-a schimbat radical o relație

de

relatieAproape că îi era frică să mai meargă la birou. Chiar se gândea să își schimbe locul de muncă. Nu pentru că nu îi plăcea ceea ce face, ci datorită relației cu șefa. De fiecare dată când urma să discute cu ea despre ceea ce lucrase o apuca frică. Frica că șefa nu va fi mulțumită de modalitatea abordată de ea, de pașii pe care ii făcuse deja. Și toate se întâmplau pentru că ea, Rodica, nu era împăcată cu ea și la nivel subtil transmitea nesiguranța ei. Șefa ei nu făcea altceva decât să oglindească ceea ce era în interiorul ei. Datorită acestor emoții distructive, construise în mintea ei imaginea unui balaur cu multe capete care o pândea la fiecare colț și care era șefa ei. Imediat ce începea să povestească o apuca instantaneu tremuratul.

Citește tot articolul

Nu pot să mă relaxez

de

nu pot sa ma relaxez

Acestea au fost primele cuvinte pe care mi le-a spus Miruna după ce s-a prezentat. Apoi a început să îmi povestească tot ce a făcut până acum ca să se poată relaxa. Am intuit, încă de la început, că la un moment dat își crease o convingere limitativă referitoare la relaxare. De aceea am îndemnat-o să îmi povestească despre copilăria ei. 

– Părinții mei  erau la servici de dimineață până seară. Până am mai crescut a stat bunica cu mine. Când am început să merg la școală,  bunica s-a dus să aibă grijă de un verișor care abia se născuse. Mama mi-a spus că sunt destul de mare să mă descurc și cu școala și cu responsabilitățile de acasă.

Citește tot articolul

Oriunde ai pleca, tot pe tine te întâlnești

de

intalnesti

Poate ai auzit expresia „oriunde ai pleca tot pe tine te întâlnești” și poate ai și experimentat-o. De multe ori ne dorim să schimbăm partenerul, colegii de muncă, situațiile de viață, pentru a rezolva anumite probleme. Ceea ce pot să îți spun este că până nu rezolvi acele conflicte interioare care te conduc la astfel de situații, lecțiile de viață se vor repeta și vei atrage în continuare oameni și situații care să oglindească ceea ce nu ai rezolvat.

Este și cazul Luminiței. A venit la ședințe individuale pentru că își dorea să schimbe locul de muncă. În percepția ei, nu era înțeleasă de nimeni din colectiv și toți colegii își rezolvau superficial sarcinile de lucru. Avea o atitudine critică și spera că schimbându-și locul de muncă, problemele ei vor dispărea.

Citește tot articolul

Zăpada, câinele și amintirile

de

Ne întâlnisem în mai multe ședințe, am rezolvat multe probleme și totuși mai era ceva care nu ieșea încă la suprafață. Abordasem subiectul părinți și Ana refuza să creadă că și-ar fi putut crea resentimente față de ei. Mereu îmi povestea că a avut o copilărie fericită, că părinții o alintau și ii făceau toate mofturile. Până la ședința de azi. Se pare că zăpada care tocmai s-a așternut i-a reamintit o întâmplare mai puțin plăcută pentru ea. Amintirile ies la suprafață când suntem pregătiți să rezolvăm emoțiile pe care le-am dat uitării.

zapada si amintirile– Am ieșit cu fica mea să facă un om de zăpadă în fața blocului, și-a început Ana povestea. Erau mai mulți copii din bloc și îi priveam cum se bucurau de fiecare bulgare de zăpadă pe care îl adăugau la omulețul de zăpadă ce prinsese contur. Râdeau, țipau și transmiteau în jur o energie fantastică.

Deodată pe lângă ei a apărut un cățeluș portocaliu care lătra și se bucura și el de atmosfera de iarnă. Am simțit deodată că mi se face rău, nu mai puteam respira și simțeam o frică pe care nu o puteam explica. În mintea mea au început să apară tot felul de întrebări și am făcut tot posibilul să le alung și să mă bucur de clipele magice. Seara, înainte de culcare, mi-am amintit o întâmplare din copilăria mea.

Citește tot articolul

+ Mai multe articole
Copyright 2013-2024 Armonie în Suflet cu Marcela Mantz © Toate drepturile rezervate.