Când viața îți oferă lămâi..fă-ți o limonadă

Mare parte din oameni când se confruntă cu evenimente mai neplăcute, de genul „viața îți oferă lămâi”, stau multă vreme față în față cu lămâile și se lasă afectați de faptul că vor vea parte de un gust acru. Vestea bună este că la ce ți-a oferit viața, poți adăuga câteva ingrediente din dotare sau pe care le accesezi cu ușurință și astfel să transformi gustul acru al lămâii într-o limonadă delicioasă.

Cum? Poate te inspiră experiența pe care am trăit-o eu și care, deși la început a părut destul de dureroasă, s-a dovedit a fi o mare binecuvântare.

Povestea a început în primul weekend din iunie 2017. Era dis de dimineață și mergeam liniștită la un curs de formare. Pentru că nu avusesem timp să-mi fac plimbarea de dimineață, am ales un drum care trecea printr-un părculeț situat în apropierea locatiei.

Citește tot articolulCând viața îți oferă lămâi..fă-ți o limonadă

Cum am reușit să declansez un adevărat război interior

Fiecare dintre noi a coborât pe pământ să experimenteze lecțiile de viață pe care sufletul le-a ales atunci când era în energia cu cea mai înaltă vibrație, și anume energia iubirii necondiționate. În același timp, fiecare dintre noi are liberul arbitru ca în această viață să pună în practică ce a ales sufletul sau să refuze. Cam asta s-a întâmplat și la mine, în cea de-a două parte a poveștii pe care am început-o în articolul anterior –> Atașamentele nerezolvate te împiedică să evoluezi.

descărcare

Așa cum ți-am spus în articolul menționat mai sus, în momentul în care am aplicat pașii pe care ți i-am sugerat și ție, am avut acces la o altă perspectiva. Concret, a doua zi după ce medicul din Chișinău nu mi-a răspuns la telefon, am simțit să sun la clinica din București și să îmi fac o programare la Snejana, medicul care îmi făcea tratamentul de întreținere. Mare mi-a fost surpriză să aflu că mai era un singur loc liber, pentru că cineva anulase rezervarea și am conștientizat mai târziu că intervalul orar a fost aliniat cu timpul divin. O să înțelegi și tu despre ce e vorba, după ce o să citești toată povestea.

Mi se comunicase că după ce lucrarea veche va fi îndepărtată îmi sunt necesare mai multe implanturi și că această operațiune o face alt medic din cadrul clinicii și doar în acel interval orar, programul celor doi medici se suprapunea. Toate „coincidențele” (vezi articolul –> Despre coincidențe și părerea mea despre ele) îmi arătau clar că sunt aliniată cu planul meu divin, așa că am acceptat cu bucurie soluția propusă de DR. PALUŢĂ ALEXEI și am fost programată pentru primele implanturi peste 3 zile.

Citește tot articolulCum am reușit să declansez un adevărat război interior

Atașamentele nerezolvate te împiedică să evoluezi

images

Acum 17 ani, mai precis în 1999, în timp ce mâncam un măr am simțit deodată că mi se clatină un dinte din față. Am înmărmurit efectiv…conștientizam că ceva nu e în regulă și în același timp nu vroiam să accept. Cu toată teama care mă cuprinsese, am găsit curajul să-mi duc mâna la dinte și să verific ce se întâmplă. Confirmarea a ceea ce am simțit a fost începutul unor experiențe pe care la vremea aceea le-am considerat nedrepte. Așa cum ai aflat în articolul Un punct de cotitură ( pe care îl poți citi AICI), în acea perioada dezvoltam împreună cu soțul meu afacerea noastră de comerț engros și eram „prinsă cu totul” de ceea ce făceam. Nu începusem încă dezvoltarea personală și era normal ca orice schimbare a realității să o consider un factor perturbator.

Am mers la cel mai renumit stomatolog din Galați la acea vreme și verdictul nu a fost deloc plăcut urechilor mele. Din diverse cauze, masa osoasă din gingii se subțiase foarte mult și dinții nu mai aveau sprijin. Soluția oferită de dumnealui: proteză mobilă (în 2001 nu se făcea încă în România sinus lifting). Bineînțeles că nu am acceptat că e singura soluție și au urmat mai multe drumuri la București la stomatologi renumiți. Din păcate pentru mine, toți au dat din umeri și mi-au oferit aceiași soluție. Îți dai seama în ce situație eram: aveam 35 ani, financiar îmi permiteam orice soluție și această soluție nu apărea. Nu puteam să concep că voi purta proteză mobilă la 35 ani…de aceea m-am întors în Galați și mi-am văzut de treaba mea, urmând să iau o decizie la următoarea durere de dinți care a venit în scurt timp.

Citește tot articolulAtașamentele nerezolvate te împiedică să evoluezi

Unde poate duce furia reprimată și cum o eliberezi

Ilinca a venit la ședințe individuale pentru că este supraponderală și oricâte diete a ținut, această problema nu s-a rezolvat. Mi-a povestit cum îi afecta această problemă căsnicia, cum se străduia să-i facă pe plac soțului ei mergând la nutriționist și ținând regimul alimentar prescris și nimic nu funcționa pentru ea. A izbucnit în lacrimi, văitându-se că pur și simplu nu poate să slăbească, oricât de mult s-ar strădui.

furiaAm simțit că ceva nu este în regulă și am întrebat-o dacă mai face abateri de la schema de alimentație prescrisă de nutriționist. Și-a lăsat privirea în jos și a recunoscut spășită că la ciocolată nu a putut să renunțe și o mănâncă pe ascuns. Imediat ce a recunoscut, a fugit de asumarea responsabilității și a început o întreagă pledoarie din care rezultă că societatea e vinovată că nu îi acceptă pe cei grași. Am înțeles din discursul ei că avea o imagine proastă despre ea și o furie față de ea însăși reprimată. Mâncatul ciocolatei îi oferea o scuză pasivă pentru victimizare și autocompătimire. De fapt, Ilinca vroia să ajungă la fericire folosindu-se de mâncare și invoca respingerea socială drept cauză a lipsei ei de cumpătare.

Citește tot articolulUnde poate duce furia reprimată și cum o eliberezi

„Pe mine nimeni nu mă iubește”

dureri capAnda a venit la ședințe individuale pentru că de câteva luni are dureri mari de cap.

Fusese la medici, luase pastile, însă durerea nu răspundea la nici un tratament.

Am început să explorez împreună cu ea rădăcina acestei dureri și am ajuns la o convingere limitativă care o sabotase ani de-a rândul și anume

Pe mine nimeni nu mă iubește”

Anda și-a amintit că, atunci când a venit pe lume frățiorul ei, s-a simțit dată la o parte pentru că toată atenția părinților ei s-a îndreptat către bebeluș.

Avea 3 ani și nu înțelegea de ce „prințesa” de până atunci căzuse în dizgrație. De multe ori își lua jucăria preferată, un ursuleț de plus, se retrăgea într-un loc unde să nu o găsească nimeni și plângea. Vorbea cu ursulețul și îi povestea ce i-au făcut mama și tata și concluzia ei era că „pe mine nimeni nu mă iubește”.  

Așa a început să fie răutăcioasă atât cu părinții cât și cu fratele ei. Mama, fiind ocupată cu cel mic, nu a înțeles de unde venea această răutate a Andei și de aceea o pedepsea destul de des. Ușor, ușor, Anda s-a închis în ea și „inima i s-a împietrit” cum spune ea.

Datorită acestei convingeri a atras în viața ei persoane care să îi confirme că pe ea nimeni nu o iubește. Relațiile ei cu bărbații au fost dezastruoase și nu a avut noroc nici în căsnicie pentru că este deja la a treia căsătorie și nici aceasta nu funcționează. I-a fost foarte greu să înțeleagă că cei din exterior doar oglindeau o convingere puternică formată în copilărie.

Citește tot articolul„Pe mine nimeni nu mă iubește”

De ce ți-e frică, nu scapi!

Cornel a experimentat pe pielea lui că „de ce ți-e frică, nu scapi”. Are afacerea lui de la 30 de ani și a fost pe val mulți ani. În ultima vreme, nu îi mai iese nimic și pe deasupra s-a și îmbolnăvit. A venit la ședințe individuale după ce mi-a trimis un mail în care mi-a scris:

mail„Marcela, citesc cu mare interes ceea ce scrii pe blog și m-am hotărât să încep să fac terapie. Îți spun încă de la început că am așteptări mari de la tine. Te-am ales pentru că provii din mediul de afaceri și am credință că mă poți ajuta. Hotărârea nu am luat-o chiar de bunăvoie, ci în urma unui consult medical în care am fost diagnosticat cu ulcer. Pe lângă medicație și regim alimentar strict, medicul mi-a spus că dacă nu îmi schimb modul de gândire, boala va recidiva….”

Ne-am întâlnit destul de repede și a început să îmi povestească:

– Am prostul obicei de a mă îngrijora. În zilele în care încasările nu sunt cele așteptate, îmi trec prin gând tot felul de idei că o să dau faliment, că nu o să mai am cu ce să îmi întrețin familia. Uneori chiar mă văd în ipostaze destul de neplăcute. Mă lupt cu gândurile astea și nu pot să le anihilez. De când am intrat in afaceri, mi-a fost frică să nu mă îmbolnăvesc și să nu mai pot coordona toată activitatea. Sunt vinovat de tot ce mi se întâmplă acum și sunt dispus să fac tot ceea ce trebuie ca să îmi revin.

Observi din spusele lui Cornel că pe lângă dialogul interior defectuos, se mai și învinovățea și toate astea îl plasau undeva jos pe scala stărilor sufletești. Dialogul interior ține de gândirea pesimistă sau optimistă.

de ce ti-e frica nu scapi

Citește tot articolulDe ce ți-e frică, nu scapi!

Cum să ieși din „regimul de urgență” și să elimini stresul

Trăim vremuri în care fără să conștientizăm trăim viața, mult prea des,  în „regim de urgență”. Viața trăită în acest fel seamănă cu condusul unei mașini în viteza întâi ținând, simultan, piciorul pe accelerație. Astfel „conduci prin viață” fără vreun răgaz in care să te gândești să schimbi viteza și astfel uzezi mașina.

Dacă trăiești mult timp în acest „regim de urgență”:

  •  inima este afectată determinând apariția aritmiei sau a tensiunii arteriale ridicate,
  • digestia se face cu greutate
  • și sistemul imunitar slăbește.

Aceste consecințe au la bază un sistem nervos dezechilibrat care consideră lumea din jur ca fiind unica realitate. Atenția și conștiența se concentrează, în primul rând, pe tot ce alcătuiește mediul extern.

Ești în „regim de urgență” când:

  • te concentrezi exagerat asupra propriilor probleme
  • te agăți de obiectele pe care le posezi prin frica de a nu le pierde
  • îți critici propriul aspect fizic
  • îți critici cunoscuții
  • ești mereu pe fugă

Toate aceste stări nu îți mai lasă decât puțînă energie de procesare pentru a rămâne atentă la ce se întâmplă în interiorul tău. Când te cramponezi de lumea din jur, îți este greu să te concentrezi pe realitatea ta internă, pe sufletul tău.

Citește tot articolulCum să ieși din „regimul de urgență” și să elimini stresul

Ce se ascunde în spatele lacrimilor de bucurie

Știm cu toțîi că lacrimile apar atunci când dăm de un necaz sau când trăim o bucurie foarte mare. Darwin spunea că sunt provocate de compresiunea glandelor lacrimale sub efectul contracției involuntare a mușchilor orbiculari. Aceștia se contractă pentru a proteja vasele sanguine din „albul ochilor” de creșterea bruscă a tensiunilor arteriale, cum se întâmplă când tușim sau când resimțim o emoție foarte puternică precum tristețea, furia sau bucuria. În anumite situații lacrimile reprezintă o activare a unui mecanism reflex, menit să ne protejeze ochii de o prea mare tensiune.

Lacrimile nu sunt doar o reacție fiziologică, ele au și o funcție de comunicare, semnalându- le celorlalți că ești nefericit/ă și că ai nevoie de ajutor.

Ele reprezintă un „semnal” înnăscut, la fel ca surâsul sau încruntatul sprâncenelor, destinat să atragă ajutorul și compasiunea. Suntem foarte diferiți în ceea ce privește plânsul: unele persoane nu plâng practic niciodată, în timp ce pentru alții este suficient să privească o scenă la televizor și ochii li se umplu de lacrimi.

Bucuria este o emoție capitală și totuși s-au efectuat de șaptesprezece ori mai multe investigații psihologice asupra tristeții, fricii, furiei, geloziei și a altor emoții negative decât asupra bucuriei și emoțiilor pozitive.

Pun deseori clienților care vin la ședințe individuale întrebarea „care este cea mai mare bucurie de care îți amintești acum?” și răspunsul se lasă așteptat destul de mult, pe când atunci când ii întreb „care este cea mai mare supărare de care îți amintești ?” răspunsul vine repede. De multe ori în timp ce îmi povestesc despre un eveniment care le-a adus bucurie, apar lacrimi în colțul ochilor.

Citește tot articolulCe se ascunde în spatele lacrimilor de bucurie

Distribuie si prietenilor tai
Facebook
Google+
Linkedin
Twitter