Iertarea și imposibilitatea de a ierta

Iertarea și imposibilitatea de a ierta pot fi cele mai critice probleme din viața cuiva. S-a constatat că inclusiv problemele semnificative de sănătate au la bază imposibilitatea de a ierta.

 Poți avea probleme cu faptul că nu te ierți pe tine, sau nu poți ierta alte persoane.

 Poate nu-l poți ierta pe Dumnezeu sau poți avea credința că Dumnezeu nu te-a iertat și nu te va ierta.

 Poți avea sentimentul că alte persoane nu te-au iertat, chiar dacă acestea au făcut-o sau nu.

Oricare din aceste forme de neiertare  poate fi esențială pentru memoria celulară care blochează sănătatea sau succesul tău.

images (1)

Este și cazul lui Aurel, un tânăr care a plecat din țară ca să câștige mai bine și să își materializeze visurile. A întâlnit o fată de care a crezut că s-a îndrăgostit și s-a căsătorit. A apărut și o minune de copil care le-a înseninat viața. Toate bune și frumoase până când proaspăta soție a început să îi arate lui Aurel cine este ea cu adevărat. Conștientizând că își face viața un chin alături de ea, Aurel a divorțat. Un divorț urat, cu multe șicane, în urma căruia a rămas cu multe regrete și resentimente.

 L-am cunoscut pe Aurel când s-a înscris într-unul din programele online. Meditațiile au început să scoată la suprafață tot ceea ce nu era rezolvat în sufletul lui, de aceea a apelat și la ședințe individuale și a urmat și alte programe.

 Îi mulțumesc că a acceptat să împărtășesc cu tine câteva din lecțiile lui de viață. Poate te vor ajuta să înveți prin cunoaștere și nu prin experimentare și suferință.

Citește tot articolulIertarea și imposibilitatea de a ierta

Cum să te împrietenești cu „vocile critice” și să le transformi

Te-ai surprins având o părere diferită de a cuiva și nu ai găsit puterea să o exprimi pentru că tot auzeai în mintea ta gânduri de genul:

critice

Cine ești tu să îți dai cu părerea?” ,

Dacă îi spun și se supără” ,

Taci! O să regreți mai târziu că ai vorbit.” ?

 

Acestea sunt „vocile critice” pe care nu le asculți cu adevărat și cu care nu te-ai împrietenit.

In timp, ele te saboteazăîți scad stima de sine și te transformă în cel mai mare dușman al tău.

Aceste „voci critice” au fost create de tine sau le-ai preluat de la cineva care te-a criticat în trecut.

Este și cazul Laurei care a venit la ședințe individuale pentru că de mai mult de un an se simte tristă și abătută. Explorând împreună dialogul ei interior am descoperit că atenția ei era focalizată pe ceea ce nu făcea bine, comentând în mintea ei cât este de nepricepută și îngrozitoare…așa cum îi spusese de multe ori tata în copilărie. Și a început să povestească cu lux de amănunte diferite incidente pe care le avusese cu tatăl ei.

Citește tot articolulCum să te împrietenești cu „vocile critice” și să le transformi

Le-am îngropat atât de adânc…că nici nu mai pot să le scot

ingropat

Roxana a venit la ședințe individuale ca să se regăsească pe ea. De ceva vreme simțea că duce în spate „saci de pietroaie” colectate de-a lungul timpului. Orice își propunea să facă, simțea că este trasă înapoi de o forță invizibilă. Din tot ceea ce am lucrat cu ea, cel mai greu i-a fost să uite faptul că mama sa a încredințat-o, la vârsta școlară, bunicii. A înțeles intenția bună din spatele acestei decizii a mamei ei, însă cu suferința și sentimentele îngropate de vii a fost mai greu, pentru că așa cum a zis Roxana : „le-am îngropat atât de adânc…că nici nu mai pot să le scot”. Într-un final a reușit să elibereze resentimentele, regretele și ranchiuna și de aceea i-am cerut permisiunea Roxanei să împărtășesc povestea ei cu cititorii site-ului.

Roxana, a venit pe lume într-un mic orășel de provincie. Când sufletul ei a coborât pe pământ nu a uitat în totalitate cum era în Împărăția Cerurilor. De aceea a fost o fetiță visătoare, cu gândurile „pe câmpii” cum spune ea. Mama ei, învățătoare, a simțit potențialul din interiorul ei și a hotărât să o încredințeze bunicii din partea tatălui, care locuia în București, astfel încât să „urmeze școli înalte”. La școală i-a plăcut foarte mult, ce nu i-a plăcut a fost modul în care a fost tratată de bunica, o persoană mai dura în percepția ei. De aceea a strâns în suflețelul ei de copil multe frustrări și astfel și-a învinuit mama pentru lipsa de afecțiune.

Citește tot articolulLe-am îngropat atât de adânc…că nici nu mai pot să le scot

Diferența dintre „a cere” și „a cerși”

 

cersi

Mulți clienți care vin la terapie îmi spun că le este rușine să ceară. Explorând de unde vine această rușine am descoperit că una din cauze este asocierea lui „a cere” cu „a cerși”. Între cele două cuvinte există o mare diferența, mai ales la nivel energetic.

Dex-ul nu prea face deosebire între ele. După cum observi mai jos chiar la explicația cuvântului  CÉRE apare –> 3. A cerși.

CÉRE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință. ◊ Expr. A cere voie să… = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să… 2. A face unei fete propuneri de căsătorie; a peți. 3. A cerși. 4. A pretinde ceva în baza unui drept; a reclama, a revendica. ◊ Expr. A cere (cuiva) socoteală (sau cont, înv.seamă) = a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacție etc. (în urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la răspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. 5. A impune; a face să fie necesar. 6. A dori, a pofti; a voi. ♦ Refl. A avea căutare, a fi solicitat.

CERȘÍ, cerșesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cere de pomană; a cerșetori. 2. Intranz. A cere ceva cu insistență (ca un cerșetor); p. ext. a se înjosi cerând ceva. – Din cere.

Cum stau lucrurile la nivel energetic?

Atunci când ceri îți exprimi o dorință, fără a avea așteptări, fără a încălca liberul arbitru al persoanei căreia te adresezi. Adică îi spui ce ai de spus și îi dai libertatea să aleagă. În momentul în care ceri sunt șanse 50% să primești ceea ce ai cerut, 50% să nu primești. Dacă nu ceri șansa e 100% să nu primești. Există și o vorba în popor care spune „copilul care nu plânge nu primește de mâncare„.

Citește tot articolulDiferența dintre „a cere” și „a cerși”

Despre rușine și cum să o controlezi

 

rusine

Ți-a fost vreodată rușine? Ai conștientizat vreun motiv personal pentru care îți este rușine?

Rușinea este un sentiment neplăcut de inferioritate, de lipsă de demnitate sau de scădere în ochii celorlalți. Studiile arată că suntem mult mai precauți atunci când trebuie să ne destainuim rușinea decât atunci când este vorba despre alte amintiri neplăcute. Persoanele participante la studiu au recunoscut că nu au vorbit despre rușinea resimțită în ziua când s-a întâmplat; când au făcut-o au vorbit doar cu cei apropiați sau cu prieteni având același statut și aproape niciodată cu persoana care a declanșat rușinea.

Ce anume provoacă rușinea?

Săptămâna trecută am fost surprinsă de numărul mare de cititori care au preferat să-mi scrie pe mail părerea lor despre legătura dintre bani și stările sufletești, decât să posteze comentariu pe site cum făceau de obicei. Motivul specificat de cei mai mulți este RUȘINEA. Da, rușinea de ce vor crede ceilalți, rușinea că din comentariu va fi perceput că este o persoană instabilă financiar, rușine că au ajuns la o anumită vârstă și nu știu lucruri elementare.

Citește tot articolulDespre rușine și cum să o controlezi

Din prea multă iubire, o mamă a încurajat vampirismul

vampirism

Imediat ce s-a așezat în fotoliu, Ioana a oftat 

Se programase la ședința de terapie cu două săptămâni înainte și era cât pe ce să nu ajungă. Obstacolul fusese chiar   comportamentul  fiicei ei mai mici, despre care chiar venise să discutăm.

Mi-a spus că are 50 de ani, deși după cum arăta i-aș fi dat 60. Misterul mi l-a lămurit chiar ea, povestindu-mi o parte din viața ei.

„Am fost o familie fericită mult timp, și nu știu cum să-mi explic ce se întâmplă. M-am căsătorit din dragoste cu soțul meu și prima fată s-a născut la un an după căsătorie. Am locuit întâi la cămin pentru că eram studenți, apoi ne-am împrumutat și am cumpărat un apartament. Niciodată nu ne ajungeau banii pentru că aveam multe datorii, dar eram fericiți. Fetița era isteață și învăța bine la școală, ne ajuta prin casă, un copil cu care mă lăudăm tuturor prietenilor. Cu timpul, viața noastră s-a aranjat, așa că am hotărât să mai avem un copil. Așa a venit pe lume Mariana, un copil mult dorit, la o diferență de 10 ani de prima.

Mariana a fost mai sensibilă, era mai mereu palidă, slăbită și orice răceală se lăsa cu complicații. Am mers din medic în medic fără că situația să se amelioreze. Pe toată perioada copilăriei ei mi-a fost teamă că nu o să supraviețuiască. Contrar grijilor mele, Mariana a trecut cu bine de bolile copilăriei, sănătatea i s-a normalizat și a devenit o domnișoară atrăgătoare.

Citește tot articolulDin prea multă iubire, o mamă a încurajat vampirismul

Despre invidie și comparația cu ceilalți

invidie

Invidia este incapacitatea de a te bucura pentru altcineva și astfel îți blochezi sentimentele de simpatie, apreciere și recunoaștere a calităților și realizărilor celorlalți. Pe românește spus, invidia este ciuda față de cineva care are sau face ceva ce și tu ai dori să ai sau să faci. O persoană invidioasă simte de multe ori că a fost tratată incorect și că viață e nedreaptă cu ea. Invidia este o emoție destul de dureroasă și vine la pachet cu furia, lăcomia, ura, resentimente și chiar deprimare.

” Când otrava invidiei pătrunde într-un suflet, el este pradă unei duble suferințe: simte povara propriilor lui nefericiri şi geme în fața fericirii celuilalt.’’ Eschil

O persoană invidioasă va suferi de fiecare dată când nu obține ceea ce își dorește și astfel nu va reuși să-și focalizeze atenția asupra lucrurilor cu adevărat importante. Invidia este cea care îi face pe oameni să uite că mai există bucurie, cu timpul invidia degenerând într-o permanentă sursă de nemulțumire și de tensionare a relațiilor cu cei din jur. Invidia se naște dintr-o posibilă poziție de inferioritate și afectează în primul rând respectul de sine.

Citește tot articolulDespre invidie și comparația cu ceilalți

Încetează să te mai învinovățești și să dai vina pe ceilalți

 

scala starilor sufletesti

Așa cum ai văzut în scala stărilor sufleteștisentimentul de vinovăție te plasează într-o vibrație joasă. De asemenea, vinovăția te menține în trecut și trecutul nu îl mai poți schimba. Poți schimba doar felul în care privești trecutul.

Orice ai fi făcut,

încetează să te mai învinovățești sau să dai vina pe ceilalți!

Cauzele sentimentului de vinovăție sunt multiple și sunt mai noi sau mai vechi. Fiecare dintre noi se poate simți vinovat pentru ceva din trecut și poate nici nu identifică acest lucru.  Poate că te învinovățești pentru că:

– ai acționat într-un fel pentru care regreți acum

– nu ai făcut  ce ai fi putut face

– ai un sentiment puternic de ură față de persoane din trecutul tău

– ai pierdut o casă sau sume mari de bani

– ai luat hotărâri în favoarea sau în defavoarea altor persoane

– ai înșelat

– nu ai putut salva viața cuiva drag

– te-ai căsătorit cu persoana nepotrivită

– nu te-ai căsătorit cu cine ți-ai fi dorit la presiunea familiei

Oricare ar fi motivul, reține că vinovăția îți poate aduce rușine, frică, suferință, mânie, tristețe şi chiar boală.

Citește tot articolulÎncetează să te mai învinovățești și să dai vina pe ceilalți

Distribuie si prietenilor tai
Facebook
Google+
Linkedin
Twitter