Cum să te împrietenești cu „vocile critice” și să le transformi

Te-ai surprins având o părere diferită de a cuiva și nu ai găsit puterea să o exprimi pentru că tot auzeai în mintea ta gânduri de genul:

„Cine ești tu să îți dai cu părerea?” ,

„Dacă îi spun și se supără” ,

„Taci! O să regreți mai târziu că ai vorbit.” ?

 

Acestea sunt „vocile critice” pe care nu le asculți cu adevărat și cu care nu te-ai împrietenit.

In timp, ele te sabotează, îți scad stima de sine și te transformă în cel mai mare dușman al tău.

Aceste „voci critice” au fost create de tine sau le-ai preluat de la cineva care te-a criticat în trecut.

Este și cazul Laurei care a venit la ședințe individuale pentru că de mai mult de un an se simte tristă și abătută. Explorând împreună dialogul ei interior am descoperit că atenția ei era focalizată pe ceea ce nu făcea bine, comentând în mintea ei cât este de nepricepută și îngrozitoare…așa cum îi spusese de multe ori tata în copilărie. Și a început să povestească cu lux de amănunte diferite incidente pe care le avusese cu tatăl ei.

După ce s-a liniștit, am întrebat-o:

– Ce îmi poți spune despre lucrurile pe care le faci bine?

A tăcut destul de mult și abia a reușit să spună:

– Sunt și lucruri pe care le fac bine, dar pur și simplu nu îmi vin acum în minte…Tata îmi spunea mereu „Lauda de sine nu miroase a bine.”

– Tatăl tău te-a învățat ceea ce a știut el mai bine. Important e cum percepi tu acum ceea ce îți spunea el.

– Așa este…mă tot duc să învinovățesc pe alții în loc să caut în interiorul meu.

Observi și tu că Laura și-a focusat atât de mult atenția pe ce o nemulțumea la ea, încât blocase efectiv acele amintiri care îi arătau calitățile ei.

O amprentă puternică o lăsase tatăl care credea că prin această atitudine o motiva.

La nivel de subconștient, a preluat acest tipar de motivare care în timp a sabotat-o pentru că a îndepărtat-o de esența divină din ea.

Dacă te regăseșți și tu în povestea Laurei, rezervă-ți timp cu tine și testează pașii de mai jos.

 Gândește-te la o situație în care o voce interioară te-a criticat.

Reîntoarce-te la acea situație și ascultă cu atenție sunetele pe care le pronunță vocea, tonul și tempo-ul ei, ritmul în care spune acele cuvinte.

Întreabă această voce:

„Care este intenția ta pozitivă?”

„Cum vrei să mă ajuți criticându-mă în acest mod?”

Acordă-ți timp să asculți această voce și pune-i întrebările până când simți că ești de acord cu intenția pozitivă pe care ți-o comunică.

Acceptă intenția pozitivă, valideaz-o și mulțumește- i vocii.

Negociază cu vocea critică și întreab-o:

„Dacă ar exista mijloace suplimentare de a-ți îndeplini acest scop, cel puțîn la fel de bine și poate mai bine decât ceea ce faci acum, ai fi interesată să le testezi?”

Așteaptă-te la un răspuns afirmativ din toată inima. Dacă totuși vocea refuză, reformulează oferta și clarific-o. Până la urmă vei ajunge la o oferta pe care nu o poate refuza.

 Roagă latura creativă din tine să genereze mai multe comportamente posibile pe care să le agreeze și sufletul tău.

Permite-i „vocii critice” să aleagă trei dintre cele mai bune comportamente despre care consideră că vor funcționa la fel de bine sau chiar mai bine decât ceea ce face ea.

Imaginează-ți că testezi toate alternativele pentru a afla care e cea mai bună.

Când dispui de trei posibilități noi, agreate atât de vocea critică cât și de suflet, întreabă vocea dacă este dispusă să utilizeze una sau mai multe opțiuni în situațiile potrivite.

Secretul acestui exercițiu constă să îl faci în joacă, cu atitudinea unui copil care descoperă lucruri noi. Chiar dacă nu îți iese din prima, ai răbdare cu tine, continuă să te joci cu „vocile critice” și astfel te vei împrieteni cu ele și le vei putea transforma.

 

Cu drag,

Marcela

 

Te invit să-mi scrii un comentariu despre cum rezonezi cu exercițiul propus de mine sau ce faci tu ca să te împrietenești cu „vocile critice”.

Dacă crezi că articolul le este de folos prietenilor tăi, te rog să îl distribui.