Cum îți afectează frica de abandon comportamentul și relațiile

Sorana este o tânără care nu mai înțelege ce se întâmplă în viață ei. Și-a tot analizat comportamentul, însă nu a depistat frica care stă la baza evenimentelor pe care le atrage în viața ei și a ales să vină la ședințe individuale.

– Parcă sunt menită să rămân singură, îmi spune ea, imediat ce s-a așezat confortabil în fotoliu.

– Ce anume te-a determinat să tragi această concluzie?, am întrebat-o eu, urmărindu-i atentă limbajul nonverbal.

– Oricât ar părea de absurd, la capitolul relații „sunt varză”. Atât cu iubiții cât și cu prietenele și prietenii. Cei vechi mă părăsesc și atrag în viață mea oameni superficiali, egoiști, care mă bagă în seama doar când au nevoie de mine. Nu înțeleg ce se întâmplă, pentru că eu sunt drăguță și amabilă. Fac tot posibilul să fiu prietena, partenera, iubita perfectă, astfel încât ceilalți să nu aibă motiv să mă părăsească. Și în final, tot mă părăsesc. Cu siguranță nu sunt suficient de bună pentru ei, oricât de mult m-aș strădui. Mi-e și teamă să mă mai implic în relațiile cu prietenii, mi-e teamă să mai iubesc.

Cu fostul iubit, m-am comportat ireproșabil. Am făcut ce a vrut el, când a vrut el și cum a vrut el. Mi-am dat programul peste cap să ne întâlnim și când mă anunța în ultimul moment că „are o fereastră” pentru mine. Zadarnic…În final tot el a fost cel care a decis să ne despărțim pe motiv că îl cicălesc cerându-i prea multe explicații, că pretind prea mult timp și atenție, că sunt nemulțumită constant, că dovezile de afecțiune primite sunt prea puține.

Povestea Soranei a continuat până a început să plângă în hohote. Fără să își dea seama își plângea de milă, se învinovățea, nu se iubea pe sine. Din această vibrație, percepția ei despre ce i se întâmplă este una deformată. Fiind pe treptele de jos pe scala stărilor sufletești nu avea cum să facă o analiză justă a ceea ce i se întâmplă.

Am ajutat-o să înțeleagă convingerile limitative care o sabotau și pe care le verbalizase chiar ea în timp ce mi-a povestit experiențele ei de viață.

Sunt menită să rămân singură.

Nu sunt suficient de bună pentru ceilalți.

Pierd ceea ce iubesc mai mult.

Niciodată nu voi găsi partenerul potrivit.

Nu merit să fiu iubită.

Mergând mai profund în interiorul ei, Sorana a scos la suprafață frica de abandon pe care a dobândit-o în copilărie când părinții ei s-au despărțit și bunica care a crescut-o a decedat.

– Aveam 8 ani când tata ne-a părăsit pe mine și pe mama. Îl iubeam foarte mult, chiar dacă se certa destul de des cu mama. În mintea mea de copil și mama avea partea ei de vină pentru că era veșnic nemulțumită de ceea ce făcea tata. Mă simțeam prinsă la mijloc, pentru că îi iubeam pe amândoi și îmi doream să fim o familie fericită. După divorțul alor mei, a murit și bunica mea dragă care m-a crescut până am mers la școală. Viață nu e dreaptă!

Sorana a acceptat să lucreze pe toate aceste convingeri limitative, să le înlocuiască cu credințe noi , să se elibereze de teama de abandon, să se accepte și să se iubească așa cum o acceptă și o iubește divinitatea. Încrederea și stima de sine i-au crescut, a manifestat pentru sufletul pereche cel mai compatibil în această viață și a atras în viața ei partenerul pe care și-l dorea, cu care urmează să aibă și un copil.

Dacă te-ai regăsit și tu în povestea Soranei, îți sugerez să îți rezervi timp cu tine pentru introspecție și să descoperi care sunt convingerile limitative și fricile care te determină să nu trăieșți viața pe care ți-o dorești.

Analizează-ți comportamentul și dacă observi una din manifestările de mai jos, poate la nivel de subconștient te sabotează teama de abandon.

• faci tot posibilul să fii mereu în preajma oamenilor, pentru a te asigura că nu rămâi singur/ă
• te implici prea mult în viața prietenilor
• faci orice este posibil să îți menții partenerul , prietenii, chiar dacă „te sacrifici” pe tine
• fugi din relații, pentru a evita angajamentele
• ai constant nevoie de asigurarea că ești iubit/ă, plăcut/ă
• nu te iubești pe tine cu adevărat ( detalii aici )
• nu te stimezi și respecți pe tine, nu ai încredere în tine.

Observi că teama de abandon este ca o otravă, îți sabotează relația cu partenerul și cu prietenii, îți afectează comportamentul. Elimină această teamă așa cum am scris aici, stabilește ce înseamnă pentru tine să fii iubit/ă, cum vrei să fii iubit/ă și ce înseamnă pentru tine o relație. Astfel te vei reconecta cu resursele tale interioare și vei atrage persoanele și evenimentele corespunzătoare vibrației tale.

 

Cu drag,

Marcela

 

Dacă ai experimentat situații similare, te invit să scrii un comentariu și să împărtășești cu membrii comunității cum ai reușit să găsești o soluție. Astfel învățăm unii de la alții și evoluăm.

Distribuie și prietenilor tăi, poate unul dintre ei este sabotat de această teamă de abandon și nici nu conștientizează.