Cum recunoști că nu te iubești pe tine

De cum a intrat, am simțit că avea multe nemulțumiri. E vorba de Iris, o clientă care toată viața și-a dedicat-o celor dragi, neglijându-se pe ea. Supărarea ei vine din faptul că a făcut adevărate sacrificii pentru a-și mulțumi familia și prietenii și nu a primit ce își dorea: mulțumirea și recunoștința lor.

nu te iubesti

Iată un fragment din povestea ei:

Eram după multe ore de muncă în afacerea mea și fata mea m-a sunat să îmi spună că are nevoie de mine. În weekend urma să meargă la o petrecere  și îi trebuia o ținută nouă.

– Mami, știi cât de importantă este pentru mine părerea ta. Tu ești cea mai bună prietenă a mea și îmi alegi hainele potrivite. Te rog, mami! Te rog mult să mergi cu mine.

Nu era prima dată când apela la astfel de “tehnici”. De fapt hainele și le alegea ea, avea nevoie doar să achit eu. Pentru că mă purta prin atâtea magazine, încât oboseam și în final cedam. Deja îi știam strategia, ultimele magazine erau cele cu prețurile cele mai mari. De fiecare dată îmi propuneam să spun STOP și nu puteam. Niciodată nu mă întreba dacă sunt bani, o învățasem să îi satisfac toate dorințele. Și niciodată nu mă întreba dacă mai pot face față și afacerii și familiei.

La treburile casnice mă ajută cineva, însă întotdeauna deciziile le iau doar eu. Afacerea o dezvolt împreună cu soțul meu, dar odată ajunși acasă el se relaxează cu un ziar, cu un film. Îmi spune: “dragă mea, tu ești șefa și în afacere și acasă. Ești mult mai pricepută decât mine. Mai mult te-aș încurca.

Poate îmi place prea mult să fiu șefă? Să am tot timpul control asupra lucrurilor? Cert e că cedez de fiecare dată rugăminților celor din familie. Și nu numai lor…așa fac și cu prietenii. Și măcar dacă ar fi recunoscători pentru ceea ce fac pentru ei. Li se pare ceva firesc. De ceva timp am realizat că problema e la mine. Ce nu știu, e cum pot să mă schimb fără să îi afectez pe cei dragi. Am nevoie de ajutor. Ce să fac? “

te iubesti pe tine

Poate te recunoști și tu în povestea ei. O femeie care a uitat că cea mai importantă persoană pentru ea este chiar ea. O femeie care a uitat că dacă ea nu se respectă nici ceilalți nu o vor respecta.

 

Cum recunoști că nu te respecți

și nu te iubești pe tine?

  • când te surprinzi că îi pui pe cei dragi pe primul plan, uitând de tine. E momentul în care faci din tine “un orfan”. Nu-ți oferi bucuriile și binecuvântările vieții. Te privezi de darul ființei tale și de darurile pe care viața însăși le are rezervate pentru tine.
  • când te autocritici. “Nu ar fi trebuit să spun asta”, “Ar fi trebuit să fiu mai drăguță, mai isteață, mai spontană, etc.” Auto-critica înseamnă să nu te accepți așa cum eșți, să te cerți mereu și “să dai cu tine de pământ”.
  • când te învinovățeșți pentru tot ce nu merge bine. “E vina mea că părinții mei se certau tot timpul – nu am fost un copil bun”, “e vina mea că partenerul meu e supraponderal – nu-i gătesc mâncare sănătoasă.” Să alegi să dai vina pe tine chiar dacă rolul tău e inexistent sau minor înseamnă lipsa de iubire de sine.
  • când te surprinzi spunându-ți ” nu am nici o valoare”, “nu am nici un rost pe lume”, “nu am nici un talent real”. De fapt tu te disprețuiești pe tine, nu te respecți. Talentele tale, pasiunile tale sunt esența ta. Dacă îți negi darurile, nu-ți respecți spiritul.
  • când nu ai încredere în tine. Nesiguranța de sine blochează orice efort către schimbare. De fiecare dată când apare o oportunitate, în loc să faci un salt înainte, rămâi înghețată acolo unde te afli.
  • când te auto-compătimești. Gândurile de genul: “de ce mi se întâmplă întotdeauna mie?”, “cred că mă pedepsește Dumnezeu”, “sunt atât de deprimată, încât nimeni nu mă poate alina” sunt cel mai bun indiciu că nu îți respecți sinele tău măreț.

Important e să conștientizezi cum stai la acest capitol. Apoi să faci primul pas în a te accepta așa cum eșți și a te iubi cu adevărat. Impregnează-ti subconștientul cu afirmații de genul:

chiar dacă am nasul prea mare, mă accept și mă iubesc așa cum sunt.”

chiar dacă sunt prea grasă, mă accept și mă iubesc așa cum sunt.”

chiar dacă nu sunt perfectă, mă accept și mă iubesc așa cum sunt.”

…………………………………………………………………………………………..

Te las pe tine să continui lista cu tot ceea ce crezi că e în “neregulă” cu tine.

Iubește-te pe tine mai întâi și totul va veni de la sine. Nu poți primi de la ceilați ceea ce tu nu îți oferi. Nu poți să îi iubești pe ceilalți cu adevărat dacă nu știi cum să te iubești pe tine.

Conștientizează cum stai cu iubirea de sine și ai parcurs jumătate din drum. Apoi găsește resursele să faci tot ce e posibil să te iubești cu adevărat.

Cu multă iubire,

Marcela

 

Aștept cu drag să împărtășești cum te iubești tu pe tine într-un comentariuLike și Share dacă ai prietene cărora le poate fi de ajutor articolul.

Articolul anterior
Articolul următor

Citeste articole asemanatoare

Lasă un comentariu

26 de comentarii la „Cum recunoști că nu te iubești pe tine”

  1. Mi-a placut foarte mult articolul tau!Asa este normal sa ne comportam,pentru ca este vorba de viata noastra,nu a celor dragi noua.Sunt de acord cu afirmatia,, iubeste-te intai pe tine,,=,,creeaza ceea ce vrei sa se intamle in viata ta,,
    Zi minunata sa ai,persoana minunata ce esti!

    Răspunde
  2. Draga Marcela ,mi-a placut mult articolul tau, sincer nu ma regasesc in nici una din acele ipostaze. Tehnicile sunt variate pentru fiecare ,iar la cata literatura am ingurgitat , cred ca am invatat cum sa-mi gestionez fiecare stare fara interventie din afara, asta, ar putea fi considerata d p d v psihologic rezistenta. Iata ca si rezistenta este nu buna, foarte buna. Chiar daca “Marii psihologi” au cautat sa o detroneze, aplicand stimuli de diverse categorii, unii au ramas in punctul lor de vedere si il vor aborda cum se simt ei bine nu cum li se impune. Asta insemna din punctul meu de vedere verticalitate. Imi doresc ca in societate noatra sa existe astfel de oameni. Numai asa putem evolua spre binele suprem al tuturor.

    Răspunde
  3. Candva , si eu procedam la fel, insa ma bucur de experientele prin care am trecut si care m-au trezit la realitate ;incet am eliminat din acel comportament si am inceput sa selectez ceea ce imi face bine mie.Multumesc si sunt recunoscatoare.

    Răspunde
  4. Da, Marcela, intr-adevar, m-am regasit de multe ori in astfel de situatii, in care ma lasam pe mine pentru altii … usor-usor, am inteles ca eu sunt cea mai importanta persoana pentru mine si ca doar atunci cand sunt impacata cu mine insami, pot darui mai departe cu adevarat din toata inima si neconditionat si fara sa ajung la un moment dat sa fiu frustrata! 🙂

    Răspunde
  5. Cu ceva timp in urma, nu prea mult din pacate, am luat decizia de a ma accepta asa cum sunt. dac apana atunci eram nemultumita de greutatea mea, spre exemplu, acum nu mai consider asta o problema, si chiar nu e:) O exasperez pe sora mea cand ii spun ca sunt frumoasa asa cum sunt (ea este obsedata de greutate)…apoi am decis ca nu sunt de vina pentru tot ce nu merge bine in jurul meu si ca e bine sa las pe cel in caua sa-si asume vina….

    In schimb, timp pentru mine nu prea am si sunt foarte buna prietena cu autocritica (pana sa citesc articolul asta eram convinsa ca autocritica este necesara pentru o auto-evaluare obiectiva).

    Am sa meditez la cele citite mai sus…

    Cu prietenie,
    Elena.

    Răspunde
  6. asa reactionam tot timplu mai demult,am evoluat dar si acum mai am momente in care uit ca ma iubesc,lucrez la asta si iti multumesc pentru articol ,imi este foarte util

    Răspunde
  7. Din pacate, inca ma mai regasesc uneori in unele din ipostazele de mai sus…Realizez ca gresesc dar nu ma pot schimba peste noapte…Ce-i drept, din ce in ce mai rar…Inca o data (a cata oara?) iti multumesc ca ma faci sa inteleg unde gresesc si ca-mi dai si solutii…
    Cu drag,
    Chriss

    Răspunde
  8. Felicitari pentru articol Marcela!Personal nu ma regasesc in ipostazele enumerate in articol.
    Totdeauna am avut incredere in mine, dar si curajul de a spune nu , atunci cand am simtit.
    Esti ca o lumina, am mare incredere in terapiile ThetaHealing!

    Răspunde
  9. Buna ziua la toata lumea, mi-a trebuit mult timp sa-mi fac curaj sa scriu aceste randuri,nu stiu dece,dar nu mai stiam ce trebuie sa fac sa revin pe linia de plutire a vieti mele.Am trecut prin multe in viata{ca fiecare}.De la data 23 Martie am dat pe internet de o postare Armonie in suflet ,si surpriza ,viata mea a inceput sa aiba din nou rost.Va multumesc din suflet si va sunt recunoscator pentu ca existati,sfaturile ,procedeele si vorbele care le ati expus au adus mintea mea la loc ,dar cu o alta viziune mai buna ,mai curata.M-am regasit in aptoape toate povestioarele care le-am citit.Acum muncesc mai mult cu mine ,pentru mine,pentru dragostea care o simnt,iubirea care o doresc, si o daruiesc celor din jur.Mai am f.f.f. mult de munca cu mine pina scap de poverile cu care sunt incarcat{daca scap}.Cu iubire,dragoste si bunatate in suflet,SCAP.Multumesc si sunt recunoscator ca existati.Lumina,iubire si armoniein suflet la toata lumea!!!!!!!

    Răspunde
  10. M-am regasit in aproape toate situatiile descrise.Acum urmez cursul de Dezvoltare Personala (Theta-Healing).Decind am inceput sa-ma iubesc pe mine si sa ma respect ca persoana,s-au schimbat multe in viata mea.Ma accept in totalitate, ma respect si iubesc,asa cum nu am facut pina acum.Simt in jurul meu mai multa dragoste si iubire,pe care mi-o daruesc ceilalti.
    Armonie si iubire.
    MARIA

    Răspunde
  11. Multumesc pentru articol. Ma regasesc cu totul in situatia expusa.Pot sa spun ca decand urmaresc articolele D-voasrtra am inteles unde am de lucrat si chiar am inceput s-o fac .Starea mea este alta spre dince in ce mai buna .Perseverez .

    Răspunde
  12. Atat timp cat nu transformi orice fel neadevar in adevar(chiar si din gluma) si orice fel de mandrie in “Multumesc Doamne/iubire ACUM”(recunostinta), nu ai cum sa te iubesti pe tine! Cat timp ai mandrie, iubesti mandria/fericirea din exterior care se termina si te plangi dupa! 🙂

    Răspunde

Lasă un comentariu

Distribuie si prietenilor tai
Facebook
Google+
Linkedin
Twitter