terapie

Roxana a venit la ședințe individuale ca să se regăsească pe ea. De ceva vreme simțea că duce în spate „saci de pietroaie” colectate de-a lungul timpului. Orice își propunea să facă, simțea că este trasă înapoi de o forță invizibilă. Din tot ceea ce am lucrat cu ea, cel mai greu i-a fost să uite faptul că mama sa a încredințat-o, la vârsta școlară, bunicii. A înțeles intenția bună din spatele acestei decizii a mamei ei, însă cu suferința și sentimentele îngropate de vii a fost mai greu, pentru că așa cum a zis Roxana : „le-am îngropat atât de adânc…că nici nu mai pot să le scot”. Într-un final a reușit să elibereze resentimentele, regretele și ranchiuna și de aceea i-am cerut permisiunea Roxanei să împărtășesc povestea ei cu cititorii site-ului.

Roxana, a venit pe lume într-un mic orășel de provincie. Când sufletul ei a coborât pe pământ nu a uitat în totalitate cum era în Împărăția Cerurilor. De aceea a fost o fetiță visătoare, cu gândurile „pe câmpii” cum spune ea. Mama ei, învățătoare, a simțit potențialul din interiorul ei și a hotărât să o încredințeze bunicii din partea tatălui, care locuia în București, astfel încât să „urmeze școli înalte”. La școală i-a plăcut foarte mult, ce nu i-a plăcut a fost modul în care a fost tratată de bunica, o persoană mai dura în percepția ei. De aceea a strâns în suflețelul ei de copil multe frustrări și astfel și-a învinuit mama pentru lipsa de afecțiune.

Citește tot articolul