Imediat ce s-a așezat în fotoliu, Ioana a oftat 
Se programase la ședința de terapie cu două săptămâni înainte și era cât pe ce să nu ajungă. Obstacolul fusese chiar comportamentul fiicei ei mai mici, despre care chiar venise să discutăm.
Mi-a spus că are 50 de ani, deși după cum arăta i-aș fi dat 60. Misterul mi l-a lămurit chiar ea, povestindu-mi o parte din viața ei.
„Am fost o familie fericită mult timp, și nu știu cum să-mi explic ce se întâmplă. M-am căsătorit din dragoste cu soțul meu și prima fată s-a născut la un an după căsătorie. Am locuit întâi la cămin pentru că eram studenți, apoi ne-am împrumutat și am cumpărat un apartament. Niciodată nu ne ajungeau banii pentru că aveam multe datorii, dar eram fericiți. Fetița era isteață și învăța bine la școală, ne ajuta prin casă, un copil cu care mă lăudăm tuturor prietenilor. Cu timpul, viața noastră s-a aranjat, așa că am hotărât să mai avem un copil. Așa a venit pe lume Mariana, un copil mult dorit, la o diferență de 10 ani de prima.
Mariana a fost mai sensibilă, era mai mereu palidă, slăbită și orice răceală se lăsa cu complicații. Am mers din medic în medic fără că situația să se amelioreze. Pe toată perioada copilăriei ei mi-a fost teamă că nu o să supraviețuiască. Contrar grijilor mele, Mariana a trecut cu bine de bolile copilăriei, sănătatea i s-a normalizat și a devenit o domnișoară atrăgătoare.
