Cea mai cumplită închisoare

Există mari șanse ca inconștient să-ți construiești ziduri de protecție în jurul inimii tale când treci printr-o experiență traumatizantă și dureroasă care te face să te simți neiubit, trădat, respins.

Și într-adevăr este o modalitate de a te proteja pe moment, de a supraviețui, de a face față situației.

Chiar dacă acest lucru este de ajutor pe moment, pe termen lung te îndepărtează de Sinele Tău, de Esența Ta Divină, de Iubire.

Astfel aproape că-ți va fi imposibil să simți Iubirea și să te bucuri de ea.

Vei avea dificultăți sau chiar nu vei reuși să te conectezi profund cu cei dragi, să creezi și să menții relații armonioase.

Iar ca să te sprijin sa ai mai multă claritate, împărtășesc cu tine o povestioară a lui Bruno Ferrero foarte sugestivă.

„Într-un deșert stâncos trăiau doi pustnici.
Ei găsiseră două grote situate foarte aproape una de cealaltă.
După ani și ani de rugăciune și sălbatice renunțări, unul dintre cei doi pustnici era convins că ajunsese la desăvârșire.
Celălalt era și el pios, dar totodată bun și înțelegător.
El se oprea întotdeauna să vorbească cu puținii pelerini care veneau acolo, adăpostindu-i și hrănindu- i pe aceia care se rătăceau prin zona sau pe cei care doreau să se ascundă.
„Acesta este timp pierdut pentru meditație și rugăciune”, gândea cel dintâi pustnic, căruia nu-i plăceau desele și îndelungatele absențe ale celui de-al doilea.
Pentru a-l face să înțeleagă în mod concret cât este de departe încă de sfințenie, se hotărî să pună câte o piatră la gura propriei sale grote, ori de câte ori celălalt avea să comită vreo greșeală.
După câteva luni, în fața grotei sale se înălță un zid de pietre, cenușiu și sufocant… iar el rămase închis în propria-i peșteră.”

Cam așa se întâmplă și cu tine…Uneori, construiești ziduri de jur împrejurul inimii tale, folosind pentru asta pietricelele de zi cu zi ale resentimentelor, ranchiunilor, tăcerilor, problemelor nerezolvate, supărărilor.

Atunci când trăiești în umbra zidurilor şi îți zidești până şi poarta, atunci tu stai în cea mai cumplită închisoare.

Și poate primul gând este să dărâmi aceste ziduri.

Adică să alungi resentimentele, neputinţa şi tristeţea sau orice alte „pietricelele” cu care ai construit inconștient aceste ziduri.

Doar că procedând așa, îți faci mai mult rău.

Dacă ești pregătit pentru o explorare mai profundă, te aștept cu drag la Workshop-urile de Constelații ReGeneration pe care le facilitez.

Găsești mai multe informații, mărturii ale participanților și te poți înscrie AICI.

 

Te îmbrățișez cu drag,

Marcela Mantz

Terapeut și Facilitator Constelații ReGeneration

Lasă un comentariu