Atașamentele nerezolvate te împiedică să evoluezi

images

Acum 17 ani, mai precis în 1999, în timp ce mâncam un măr am simțit deodată că mi se clatină un dinte din față. Am înmărmurit efectiv…conștientizam că ceva nu e în regulă și în același timp nu vroiam să accept. Cu toată teama care mă cuprinsese, am găsit curajul să-mi duc mâna la dinte și să verific ce se întâmplă. Confirmarea a ceea ce am simțit a fost începutul unor experiențe pe care la vremea aceea le-am considerat nedrepte. Așa cum ai aflat în articolul Un punct de cotitură ( pe care îl poți citi AICI), în acea perioada dezvoltam împreună cu soțul meu afacerea noastră de comerț engros și eram „prinsă cu totul” de ceea ce făceam. Nu începusem încă dezvoltarea personală și era normal ca orice schimbare a realității să o consider un factor perturbator.

Am mers la cel mai renumit stomatolog din Galați la acea vreme și verdictul nu a fost deloc plăcut urechilor mele. Din diverse cauze, masa osoasă din gingii se subțiase foarte mult și dinții nu mai aveau sprijin. Soluția oferită de dumnealui: proteză mobilă (în 2001 nu se făcea încă în România sinus lifting). Bineînțeles că nu am acceptat că e singura soluție și au urmat mai multe drumuri la București la stomatologi renumiți. Din păcate pentru mine, toți au dat din umeri și mi-au oferit aceiași soluție. Îți dai seama în ce situație eram: aveam 35 ani, financiar îmi permiteam orice soluție și această soluție nu apărea. Nu puteam să concep că voi purta proteză mobilă la 35 ani…de aceea m-am întors în Galați și mi-am văzut de treaba mea, urmând să iau o decizie la următoarea durere de dinți care a venit în scurt timp.

Citește tot articolul

Ce se ascunde în spatele lacrimilor de bucurie

Știm cu toțîi că lacrimile apar atunci când dăm de un necaz sau când trăim o bucurie foarte mare. Darwin spunea că sunt provocate de compresiunea glandelor lacrimale sub efectul contracției involuntare a mușchilor orbiculari. Aceștia se contractă pentru a proteja vasele sanguine din „albul ochilor” de creșterea bruscă a tensiunilor arteriale, cum se întâmplă când tușim sau când resimțim o emoție foarte puternică precum tristețea, furia sau bucuria. În anumite situații lacrimile reprezintă o activare a unui mecanism reflex, menit să ne protejeze ochii de o prea mare tensiune.

Lacrimile nu sunt doar o reacție fiziologică, ele au și o funcție de comunicare, semnalându- le celorlalți că ești nefericit/ă și că ai nevoie de ajutor.

Ele reprezintă un „semnal” înnăscut, la fel ca surâsul sau încruntatul sprâncenelor, destinat să atragă ajutorul și compasiunea. Suntem foarte diferiți în ceea ce privește plânsul: unele persoane nu plâng practic niciodată, în timp ce pentru alții este suficient să privească o scenă la televizor și ochii li se umplu de lacrimi.

Bucuria este o emoție capitală și totuși s-au efectuat de șaptesprezece ori mai multe investigații psihologice asupra tristeții, fricii, furiei, geloziei și a altor emoții negative decât asupra bucuriei și emoțiilor pozitive.

Pun deseori clienților care vin la ședințe individuale întrebarea „care este cea mai mare bucurie de care îți amintești acum?” și răspunsul se lasă așteptat destul de mult, pe când atunci când ii întreb „care este cea mai mare supărare de care îți amintești ?” răspunsul vine repede. De multe ori în timp ce îmi povestesc despre un eveniment care le-a adus bucurie, apar lacrimi în colțul ochilor.

Citește tot articolul