Ce se ascunde în spatele lacrimilor de bucurie

Știm cu toțîi că lacrimile apar atunci când dăm de un necaz sau când trăim o bucurie foarte mare. Darwin spunea că sunt provocate de compresiunea glandelor lacrimale sub efectul contracției involuntare a mușchilor orbiculari. Aceștia se contractă pentru a proteja vasele sanguine din „albul ochilor” de creșterea bruscă a tensiunilor arteriale, cum se întâmplă când tușim sau când resimțim o emoție foarte puternică precum tristețea, furia sau bucuria. În anumite situații lacrimile reprezintă o activare a unui mecanism reflex, menit să ne protejeze ochii de o prea mare tensiune.

Lacrimile nu sunt doar o reacție fiziologică, ele au și o funcție de comunicare, semnalându- le celorlalți că ești nefericit/ă și că ai nevoie de ajutor.

Ele reprezintă un „semnal” înnăscut, la fel ca surâsul sau încruntatul sprâncenelor, destinat să atragă ajutorul și compasiunea. Suntem foarte diferiți în ceea ce privește plânsul: unele persoane nu plâng practic niciodată, în timp ce pentru alții este suficient să privească o scenă la televizor și ochii li se umplu de lacrimi.

Bucuria este o emoție capitală și totuși s-au efectuat de șaptesprezece ori mai multe investigații psihologice asupra tristeții, fricii, furiei, geloziei și a altor emoții negative decât asupra bucuriei și emoțiilor pozitive.

Pun deseori clienților care vin la ședințe individuale întrebarea „care este cea mai mare bucurie de care îți amintești acum?” și răspunsul se lasă așteptat destul de mult, pe când atunci când ii întreb „care este cea mai mare supărare de care îți amintești ?” răspunsul vine repede. De multe ori în timp ce îmi povestesc despre un eveniment care le-a adus bucurie, apar lacrimi în colțul ochilor.

Ce se ascunde de fapt în spatele lacrimilor de bucurie?

in spatele lacrimilor

Ele apar adeseori când bucuria este impregnată de tristețe și anume bucurie pentru momentul prezent, dar tristețe la amintirea suferințelor trecute.

Lacrimile învingătorului apar când victoria îți amintește toate suferințele îndurate pentru a o obține. Lacrimile reîntâlnirilor îți reamintesc suferințele îndurate de la despărțirea de ființa dragă.

Recent o clientă îmi relata: „una dintre cele mai mari bucurii am simțit-o când fiica noastră și-a luat licența. Nici eu, nici soțul meu nu avem studii superioare. Eram foarte bucuroasă, dar nu mă puteam stăpâni să nu plâng când le povesteam prietenilor de reușita ei.”

Lacrimile clientei erau date de resentimentele și regretele îngropate de vii din vremea când era adolescentă și părinții ei nu și-au permis să o țină la facultate. Chiar a conștientizat că era invidioasă pe colegele ei mai înstărite care au avut posibilitatea să studieze și să aibă un loc de muncă mai bun. Aceste emoții îngropate de vii și nevindecate ies la suprafață când îți este lumea mai dragă. De aceea e important să îți dedici timp să îți explorezi și vindeci trecutul.

Întâlnesc de asemenea persoane care îmi spun că își ascund nefericirea de copii sub pretextul că trebuie protejați. Oricât le-ai zâmbi copiilor tăi, dacă tu nu accepți că situația neplăcută este doar o experiență, la nivel energetic le vei transmite suferința. Riscul este ca ei să interpreteze că zâmbetul înseamnă tristețe interioară și astfel învață de mici să își creeze măști. Întrebarea firească care poate îți apare acum în minte este „ce am de făcut?”. Răspunsul este simplu și anume:

  • fă pace cu trecutul tău și vindecă sentimentele îngropate de vii
  • explică-le copiilor tăi că treci printr-o perioadă mai grea și ai încredere că vor înțelege
  • fii sinceră cu tine și cu cei din jur, nu îți construi măști doar pentru că trebuie să faci impresie bună
  • focusează-te pe lecția pe care o ai de învățat din fiecare situație și integreaz-o în acțiunile tale viitoare, astfel încât lecția să nu se mai repete
  • acceptă că fiecare situație din viața ta este doar o experiență din care înveți și evoluezi

Doar de tine depinde să pui în aplicare acești pași și astfel atunci când te bucuri de o realizare sau de o revedere să nu mai apară lacrimile de bucurie ci să trăiești la maxim momentul.

Ce zici, îți rezervi timp cu tine pentru a aplica pașii de mai sus?

Dacă simți că evenimentele din trecut te copleșesc și nu te descurci fără ajutor, poți   programa ședințe individuale și te voi însoți în acest proces. 

Osho spune că: „Omul este la fel ca o ceapăalcătuit din mai multe straturi succesive.  Dacă decojești ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior. Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele. Același lucru este valabil și în ceea ce privește omul: dacă pătrunzi adânc în interiorul lui vei descoperi întotdeauna copilul inocent.

Descoperă copilul inocent din interiorul tău, vindecă traumele cu multă iubire, reconectează-te la resursele lui interioare și dă-ți voie să fii tu cea sau cel care ești cu adevărat, indiferent de circumstanțe.

 

Cu drag,

Marcela

PS aștept să împărtășești într-un comentariu dacă ai experimentat și tu „lacrimile de bucurie” și ce ai conștientizat când ai citit acest articol. Distribuie și prietenilor tăi pentru a-i ajuta să-și rezolve această problemă.

 

12 comentarii la „Ce se ascunde în spatele lacrimilor de bucurie”

  1. Lacrimile de bucurie sunt atunci cand am primit/dobandit/devenit ceva ce ne-am dorit foarte mult si traim o stare de recunostinta profunda, pana la lacrimi, pentru ca atunci de fapt sufletul nostru recunoaste marinimia, maretia lui Dumnezeu in fata carora ramai fara cuvinte si profund recunoscator. „Aurul” din lacrimile de fericire este metafora pretuirii lui Dumnezeu fata de noi cand ne manifestam iubirea si recunostinta fata de El in acele momente privilegiate.

    Răspunde
    • Gabriela, starea de recunostinta nu provoaca lacrimi daca nu are in spate sentimente si emotii blocate.Recunostinta te inalta in vibratie si simti profund energia iubirii neconditionate si a luminii divine.

      Răspunde
  2. Bună Marcela

    Lacrimile au rolul lor, apariția lor este doar consecința faptelor noastre fie bune,fie rele.
    Uneori lacrimile ar putea fi și o ,,supapă de refulare”pentru corpul și sufletul nostru lucru benefic pentru organism dar forțat pentru inimă și suflet.(aici mă refer la sentimentele și emoțiile provenite din nedreptatea ce ai trăit-o)
    De asemeni lacrimile vărsate pentru trecere în neființă a celor dragi nouă uneori fac rău atât nouă cât și celui ce pășește spre alte lumi. Acest lucru s-ar elimina dacă am conștientiza că nimeni nu este nemuritor și nimeni nu pleacă spre alte lumi cu ceea ce a dobândit în această lume.(excepție de la regulă și de discutat este trecerea în neființă a propriului copil la o vârstă fragedă)
    Lacrimile vărsate în timpul exercițiului terapeutic au rol în vindecare și lipsa lor ulterior arată apropierea vindecării.
    Dar dincolo de toate acestea ar fi de preferat să trecem printr-un proces de schimbare, schimbare foarte bine zugrăvită de ANTHONY DE MELLO în CONŞTIENȚA Capcanele şi şansele realităţii unde spunea cam așa:,, Nu-i cere lumii să se schimbe – fii tu primul care se schimbă. Atunci vei reuşi să percepi lumea suficient de bine ca să fii în stare să schimbi tot ce crezi că ar trebui schimbat. Îndepărtează obstacolul din proprii tăi ochi. Dacă nu o faci, ai pierdut dreptul de a schimba oamenii sau lucrurile. Până nu ajungi să fii conştient de tine însuţi, nu ai nici un drept să te amesteci nici în treburile altcuiva, nici în ale lumii.Pericolul reprezentat de încercarea de a-i schimba pe alţii, sau de a schimba lucrurile,atunci când tu însuţi nu eşti conştient, este că ai putea schimba multe doar de dragul confortului tău, de dragul mândriei, convingerilor şi credinţelor tale dogmatice, sau doar pentru a-ţi atenua sentimentele negative.”
    Cu respect Vasile P.

    Răspunde
    • Angela, ma bucur ca ai rezonat cu articolul. Si in spatele hohotelor de ras se pot ascunde aceleasi lucruri sau se fac eliberari la nivel energetic pentru ca esti intr-o stare de relaxare. 🙂

      Răspunde
  3. In spatele lacrimilor mele de bucurie se ascund intotdeauna momentele grele, momentele de asteptare, de dorinta pana cand lucrul dorit s-a intamplat sau plang de bucurie pentru ca niciodata nu m-am gandit ca mi se va intampla mie asta. (Hmm a iesit acum scriind, o sa ma gandesc mai profund). Si mai plang cand imi este greu, cand nu pot exprima ceea ce cred si simt, cand duc prea mult si ma simt singura.( Plansul acesta e cel mai des :).

    Răspunde
    • Georgiana, multumesc ca ai impartasit aici constientizarile tale. Chiar iti sugerez sa iti acorzi timp si sa descoperi cum este prezenta in subconstientul tau convingerea si sa o schimbi. 🙂

      Răspunde
  4. Bună tuturor celor care ați vorbit despre lacrimile care se ascund în spatele bucuriei.

    Nu am spus nimic despre ele și este de preferat să o fac.Asupra acestor lacrimi nu prea ai control cam deloc, ele vin instantaneu cu bucuria și chiar le trăiești, ,,fiorul bucuriei”străbate întreg corpul și în drumul lui fisurează și rezerva de lacrimi a ochilor (metaforic vorbind), mărind intensitatea bucuriei spre maxim.
    “Lacrimile sunt cuvintele pe care inima nu le poate exprima”
    William Shakespeare spunea despre lacrimile iubirii,,Nu există fețe mai adevărate ca acelea pe care le inundă plânsul.E cu mult mai bine să plângi de bucurie decât să te bucuri de lacrimile altuia”
    Pentru mine lacrimile bucuriei reprezintă ceva sublim este ca și cum am respira, o facem din clipă în clipă dar numai atunci când suntem atenți și urmărim traseul aerului simțim ceva, fără acest lucru nici nu dăm importanță respirației, așa este și cu lacrimile de bucurie, degeaba te bucuri, dacă ochii nu se umezesc un pic sau nu lasă o lacrimă să cadă, nu am trăit bucuria la intensitate maximă.
    Apoi în cartea sfântă se vorbește și despre lacrimile iubirii vărsate de mântuitor la Faptele Apostolilor 20 ,, De aceea vegheati si aduceti-va aminte ca, timp de trei ani, zi si noapte, n-am incetat sa sfatuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. (Fapt.20:31)
    Dacă se plângea și acum mai bine de 2000 de ani pentru iubire și înțelegere și pentru oricare alt lucru cred că lacrimile intăreau orice sentiment in vechime.
    Acum lumea a cam uitat să plângă atunci când trebuie, dar o face cu mult vicleșug atunci când urmărește un scop al vieții.
    Mă opresc aici și vă mulțumesc tuturor pentru răbdarea avută pentru a citi aceste mici impresii ale mele.
    Îmi plac toate comentariile voastre, sunt adevărurile voastre pe care le respect, spuneți cu toată inima orice simțiți, o fac și eu și asta ajută mult.
    Cu toată iubirea și intelegerea mea vă îmbrățișez pe toți.
    A scris pentru voi
    Vasile P

    Răspunde
    • Multumesc, Vasile pentru perceptia ta. Imi place tare mult citatul: “Lacrimile sunt cuvintele pe care inima nu le poate exprima” William Shakespeare. Lumina si ghidare divina in tot ce iti propui.

      Răspunde
  5. De multe ori,am avut lacrimii de durere. Acele licrimi au facut echilibrul,intre ratiune si suflet,aducind in corpul energetic vibratia necesara si in corpul fizic relaxarea.
    S-a intimplat sa am si lacrimii de bucurie,care au facut echilibrul la nivel energetic,fiind relaxata, mental si fizic.
    LACRIMILE sunt o binecuvintare ,DIVINA,pentru a face echilibrul energetic, involuntar de vointa noastra.Dupa lacrimi,simtim o stare de bine,o stare de relaxare si simtim ca putem merge mai departe prin viata. Aceste trairii eu le-am experimentat de foarte multe ori. Lumina si armonie in suflet,doresc celor care citesc aceste rindurii. MARIA.

    Răspunde

Lasă un comentariu