Prea des surprindem în dialogul nostru interior expresii de genul:
„N-ar trebui sa fiu furioasă.”
„Doar fraierii se sperie.”
„Uită și mergi mai departe.”
„Poate dacă-mi găsesc ceva de făcut, o să-mi treacă.”
Aceste gânduri nu fac decât să-ți cenzureze reacțiile și să mascheze adevăratele trăiri afective și astfel emoțiile tale sunt prinse în capcană. Ele „fierb” înăbușit în interiorul tău și apar sub formă de dureri de cap provocate de resentimente sau a nopților nedormite în care te critici.
Poate nu vrei să accepți că sunt momente în care simți ură, că sunt momente în care ești capabilă de răutate, așa că cel mai comod este să exilezi aceste simțăminte în colțurile întunecate ale minții, astfel încât să nu le examinezi niciodată în lumina conștiintei.