Făcea tot posibilul să pară calmă și împăcată cu ea, dar la nivel de suflet transmitea cu totul altceva. Se numește Ana și a venit să descopere cine este cu adevărat. Se așează în fotoliu și după ce oftează adânc de câteva ori îmi spune:
– Ți-am scris în mail alt motiv pentru care vreau să vin la ședințe. Am mințit pentru că îmi e rușine să recunosc și față de mine ceea ce simt. Te rog să mă scuzi.
Am asigurat-o că nu e singura persoană care procedează așa și am transmis multă iubire necondiționată. Deodată s-a luminat la față și a continuat.
– Gata. Acum pot să vorbesc și mulțumesc mult pentru căldura cu care mă înconjuri. Adevărul este că nu mă mai suport. Toată lumea îmi spune că nu valorez nimic și că ceilalți sunt mai buni ca mine.