Indiferență, curiozitate sau indiscreție?

Despre Curiozitate 

pot spune că stă la baza evoluţiei noastre, indiferent de domeniu. Dacă oamenii nu ar fi fost curioși, am fi fost privați de multe descoperiri în domeniul medicinii, aviaticii, fizicii, etc.
 
Curiozitatea apare în creier și funcția ei specifică este aceea de a ne îndemna să explorăm, să descoperim și să evoluămFără curiozitate:

nu am reuși să ne menținem focusul,

* am evita riscurile,
* am lăsa baltă demersurile dificile,
* ne-am compromite dezvoltarea intelectuală,
* n-am reuși să dobândim competențe și abilități,
* ne-am limita abilitatea de a relaționa, ceea ce conduce la stagnare.

Curiozitatea te motivează să ieși din zona de confort, de rutină. Curiozitatea te ajută să extragi și asimilezi lecții de viață. Țelul suprem al curiozității este să îți sporești cunoștințele, deprinderile și competențele existente astfel încât să te înțelegi mai bine pe tine și pe ceilalți. Curiozitatea îți influențează identitatea și povestea propriei vieți. Cel mai bun mod de a înțelege curiozitatea este prin a fi martor la manifestarea ei.

Curiozitatea presupune flexibilitate și interes, acceptarea incertitudinii și a eventualelor nereușite. Având această atitudine deschisă, experiențele pozitive din viața ta vor fi mai intense și mai durabile, iar deciziile vor fi în acord cu valorile și nevoile tale cele mai intime.

În același timp, prea multă sau prea puțînă curiozitate „strică” pentru că e semn de indiscreție, dizolvă misterul, naște griji inutile sau te determină să fii indiferent, nepăsător. Mai popular spus, ori „îți bagi nasul unde nu îți fierbe oala”, ori „te doare- n cot”. De fapt indiferența și indiscreția reprezintă extremele cu minus și plus ale curiozității.

Indiferența

inseamnă lipsa de interes față de cineva sau de ceva, nepăsare, lipsa de afecțiune și de sentimente. Adică nu simți nimic, eșți amorțită, „te doare-n cot”. Îți atrag atenția că indiferența este total diferită de detașare!

Indiferența distruge sentimenteomoară iubirearănește suflete și poate provoca durere. Acest sentiment apare mai ales la persoanele pentru care doar partea materială contează și ceilalți nu au nici o importanță. Și faptul că uneori eșți prea grăbită, prea preocupată de „grijile cotidiene” te poate determina să treci cu indiferență pe lângă un „dar minunat” pe care viața ti-l oferă.

Experimentul de mai jos ne arată incapacitatea noastră de a percepe și a evalua obiectele, persoanele și evenimentele care ne înconjoară, la justa lor valoare.

Violonistul a strâns 32 de dolari în acea ora, dar nimeni nu l-a aplaudat.

Numele lui este Joshua Bell, unul dintre cei mai talentați violoniști ai tuturor timpurilor. Cu o săptămâna înainte, umpluse o sala de concerte cu casa închisă, iar prețul unui bilet era de 100 de dolari. Vioara Stradivarius la care a cântat valorează peste 3 milioane de dolari, iar piesele pe care le-a interpretat sunt câteva dintre cele mai complicate și mai frumoase piese, semnate Johann Sebastian Bach.

Cu toate acestea, oamenii din acest experiment nu și-au permis câteva momente de răgaz, ca să-l asculte pe unul dintre cei mai buni soliști ai lumii, cântând cea mai bună muzică compusă vreodată, la unul dintre cele mai bune instrumente existente la ora actuală.

Uneori se întâmplă să crezi că toate ocaziile de dezvoltare s-au terminat în clipa în care ceva sau cineva devine parte integrantă din rutina ta zilnică. Atunci când lucrurile devin familiare și previzibile, comunici doar pe lungimea de undă a tiparelor formate anterior și nu le mai acorzi atenție. Poate te-ai surprins acordând mai multă atenție lucrurilor care nu îți sunt familiare sau oamenilor necunoscuți. Important este să-ți aminteșți că ai multe de învățat și de la ceea ce nu cunoști, cât și de la ceea ce cunoști.

Ceea ce nu ne atrage atenția, ne rămâne indiferent pentru că reacțiile chimice care se produc în creier preced deciziile noastre conștiente. Dacă un stimul nu este suficient de puternic, organele de simț nu reacționează la semnalul din exterior și nu va exista nicio reacție. Altfel spus, indiferența și nepăsarea se mai pot confunda și cu imposibilitatea de percepe un anumit lucru.

Uneori simulezi indiferență de dragul aparențelor, ascunzându-ți adevăratele trăiri. Astfel, nepăsarea ajunge să fie o formă de camuflaj, un mecanism de apărare, pentru că păstrează o distanță de siguranță.

Indiferența doare cel mai tare, așa că este și o armă bună, folosită că răzbunare, tocmai pentru că se cunoaște impactul emoțional pe care-l poate avea.

De asemenea când perspectivele asupra realitățîi sunt limitate doar la propriul punct de vedere, nepăsarea este doar o formă de manifestare a egocentrismului.

Ca să fii în echilibru ai armonie cu tine, învață să îți pese de ceilalți, să îi susțîi moralfără să te lași afectatăemoțional de experiența lor și doar atunci când îți cer să ii ajuți. Dacă sari în ajutorul lor, fără să îți fi cerut acest lucru, le încalci liberul arbitru. Un exemplu în acest sens este și bancul cu Bulă care vine la școală cu amândoi ochii vineți și profesoara îl întreabă:

– Vai Bulă, ce ai pățit la ochi?

– Păi, am ajutat o bătrânică să urce în autobuz și mi-a învinețit un ochi.

– Și al doilea ochi?

– Am ajutat un bătrânel să coboare la stația la care am coborât eu.

– Bulă, tu ai făcut niște fapte bune…cum se face că te-ai ales cu aceste vânătăi?

– Păi, bătrânica aștepta alt autobuz și bătrânelul mai avea de mers vreo două stații.

Morala acestui banc este că:

orice intenție pozitivă ai avea,

ea poate fi o acțiune negativă pentru ceilalți.

Divinitatea ne-a acordat demnitate inzestrandu-ne cu liber-arbitru, adică cu libertatea de a lua decizii. Când nu respecți liberul arbitru al altor persoane, ai depășit zona de smerenie și în subconștientul tău te crezi superioară celorlalți.

Învață să îți pese mai mult de tine, de visul tău şi de ceea ce vrei tu, fără să îi rănești pe cei din jur. În toate e nevoie să existe un echilibru. Orice consideri a fi un defect, poate fi oricând transformat într-un atuu.

Indiscreția  sau „iți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala” este o altă formă de încălcare a liberului arbitru și de nerespectare a intimității celorlalți. Formele indiscreției sunt, ca în orice afecțiune, de la mici până la uriașe. Alegerile fiecărei persoane, indiferent de domeniul de viață în care se situează sau ce consecințe au, nu au de ce să facă obiectul indiscreției nimănui. Al judecății, cu atât mai puțîn.

Indiscreție este și când umbli în buzunarele sau geanta partenerei/partenerului, când le citești mesajele sau mailurile. Indiscreția se manifestă și când „te uiți pe gaură cheii”.

Persoanele indiscrete intră în suflet fără să bată la ușă, uneori chiar cu bocancii și sunt în stare să facă orice pentru a afla niște lucruri care le interesează deși nu ar avea nici un motiv să le intereseze.

Un alt exemplu este intimitatea de acasă și anume părinți, frați, surori, care nu pot să se abțînă să nu cotrobăie prin lucrurile celorlați atunci când aceștia sunt plecați de acasă. În acest caz, persoanele indiscrete sau băgăcioase sunt de fapt obsedate de control, vor să știe fiecare detaliu din viața celor dragi chiar dacă aceștia nu sunt dispuși să își „pună sufletul pe tavă”. Părinții prea bagaciosi, prea dominatori, manipulatori, care se pretează la orice fapta şi gest pentru a deține controlul maxim asupra vieții propriilor copii sunt de fapt părinți toxici. Ei nici măcar nu realizează că vorbele și gesturile lor pot cauza copiilor traume emoționale pe termen lung, influențându-le negativ și viața de adult. În timp ce autoritatea părinților, în niște limite, este utilă când copiii sunt mici şi nu au discernământul situațiilor în care se bagă, după ce ei devin adolescenți și chiar adulți, dacă aceasta continuă să se manifeste, se poate transforma în autoritarism sau în dominare.

Forme de indiscreție sunt și întrebările de genul „de ce nu te măriți/însori?”, „copii tu nu faci? Dar de ce nu faci?” sau „De ce nu ai și tu o relație, așa cum are toată lumea? etc. Persoanele care își „bagă nasul unde nu le fierbe oala”, au talentul de a observă detalii suculente din mediul „victimelor”, și de multe ori „duc vorba mai departe”, adică bârfesc. De aceea, e important ca întotdeauna să stabileșți niște limite în relația cu ceilalți astfel încât să nu le permiți să-ti invadeze viața personală și intimitatea.

Sunt persoane care își fac mult rău interesându-se de lucruri inutile, de persoane care le fac și le doresc răul, de afirmațîi ale celorlați care îi denigrează, astfel încât dau dovadă de o curiozitate otrăvitoare.

Curiozitatea dusă la extrem reprezintă poarta de intrare a tuturor relelor în minte. Cei care află taine grele, vor simți nevoia să le împărtășească mai departe, iar prin intermediul lor răul se va răspândi asemenea unei boli contagioase. Unii ard de nerăbdarea de a afla senzațiile oferite de droguri și de la o simplă curiozitate ajung la dependență și moarte; alțîi experimentează sporturile extreme, iar o clipă de neatenție poate duce la accidente grave.

Curiozitatea morbidă te îndeamnă să asculți pe la uși și apoi te simți rănită sau vinovată de ceea ce auzi. Este important să nu mai insiști să afli noutăți care îți afectează conștiința și să pui întrebari suplimentare când simți că un „binevoitor” dorește să îți otrăvească ziua folosindu-se de paharul avid al curiozitățîi malefice. Relevantă în acest sens, este povestea lui Socrate:

Într-o zi, marele filosof s-a întâlnit întâmplător cu o cunoștință care alerga spre el agitat și care i-a spus:

– Socrate, știi ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studențîi tăi?

– Stai o clipă, îi replică Socrate. Înainte să-mi vorbești despre studentul meu, vreau să te gândești bine la trei lucruri.

– Bine, a spus omul, deși simțea că dă pe afară.

– Se vede după fața ta și după modul în care ai alergat, că vrei să-mi împărtășești ceva important, dar te rog să-mi răspunzi dacă ești sigur că este adevărat.

– Nu sunt sigur de acest lucru, a spus informatorul roșindu-se ușor.

– Bine, hai să trecem la al doilea test, l-a încurajat Socrate! Ceea ce dorești să-mi transmiți este un lucru de bine?

– Dimpotrivă, spuse omul coborând ușor privirea în pământ.

– În sfârșit, te rog să ai amabilitatea să-mi spui dacă ceea ce ai de spus folosește cuiva!

– Nu, domnule! Ceea ce doresc să va informez nu folosește nimănui.

– Cum, a întrebat indignat filozofulDumneata alergi după mine să-mi spui un lucru de care nu ești sigur că este adevărat, de rău despre cineva și care nu folosește nimănui???

Se spune că omul a plecat cum venise, fără să-i spună lui Socrate lucruri care l-ar fi rănit profund.

Poți aplică testul lui Socrate într-o convorbire cotidiană, în special cu persoanele care comunică deviant, dar și în educarea curiozității. Morala este:

să nu fii curioasă de lucruri

de care nu ești sigură că sunt adevărate,

care nu sunt de bine

și care nu folosesc nimănui!

Todd Cashdan, spune: „Atunci când ne dăm seama că o viață împlinită în­seam­nă mai mult decât să fii fericit, se ridică o întrebare importantă. Respectiv, care este ingredientul fundamental pentru construirea unei existențe împlinite? Răspunsul este: curiozitatea“.

Dacă ești o persoană curioasă și uneori atingi extremele, e important să dobandeșți și menții Echilibru și Armonie interioară indiferent de circumstanțe.

 

Cu drag,

Marcela

 

Te invit să scrii la comentarii dacă ai experimentat extremele curiozității, indiferența sau indiscreția, și cum ai depășit aceste situații. Mi-ar plăcea să îmi scrii și dacă pentru tine articolul a trecut sau nu testul lui Socrate.

De asemenea, dacă simți că articolul le-ar fi de ajutor și prietenilor tăi, distribuie-l și lor.

Articolul anterior
Articolul următor
Opt In Image

Ți-a plăcut acest articol? Dacă da, alătură-te abonaților care primesc săptămânal sugestii și articole despre cum să fie în armonie cu sufletul lor. În plus vei primi un ghid despre cum DEBLOCHEZI fluxul energetic al banilor și te bucuri de abundență financiară.

IMPORTANT! Te asigur că îți protejez datele personale și nu îți trimit SPAM. Consultă politica de confidențialitate privind colectarea și folosirea datelor AICI.

Citeste articole asemanatoare

Comentarii Facebook

2 Comments

  • Vasile P.

    Reply Reply 19 martie 2017

    Bună Marcela

    Frumos materialul prezentat de tine.Să începem cu indiferența noastră față de cei din jurul nostru:este rău să nu te implici un pic dacă ai ocazia fiindcă tu la rândul tău vei fi tangențial poate la un moment dat cu rezultatele vieții lor care vor afecta și viața ta(ex.educația degeaba vrei să împărtășești din munca ta altora fiincă nu va interesa pe nimeni, sau pe foarte puțini, nu are cine să înțeleagă!!!)
    Intervenția în viața cuiva nu poate fi făcută decât cu acordul lui altfel s-ar putea să ai un ochi învinețit după cum ai expus în material.
    Neimplicarea sau lipsa de atitudine naște evenimente de nedescris. Exemplu politicienii din românia, nu au pus accentul pe educație și acum ce să vezi lipsa de educație și cunoaștere duce la desființarea societății românești pe o parte iar pe cealaltă parte noi care pretindem că suntem cunoscători și oameni bine intenționați trebuie să ne coborâm la nivelul celor necunoscători să explicăm, dar ce ne facem ne bat cu experiența lor!!!
    Am vrut să plec de aici deoarece ceea ce dorim noi să facem va fi aproape degeaba dacă nu avem cui vinde produsul muncii noastre.
    Confidențialitatea trebuie respectată mai ceva decât legea.! Dacă nu respecți legea ești sancționat fiindcă are cine să aplice legea, la confidențialitate nu are cine să aplice nimic uneori, poate moralitate să intervină dar o societate bazată pe minciună și manipulare crezi că are moralitate?!!
    Dacă vrem să avem o piață bună pentru produsele noastre atunci este de preferat să vedem cine ne poate cumpăra produsele mai întâi și nu invers.
    ,,Somnul rațiunii naște monștri.”
    Am trecut puțin granița emoționalului și a lucrurilor prezentate în material,însă începutul nu este unul singur în viață când vrei să te implici cauți cauza și nu începi să tratezi efectul.
    Cu respect
    Vasile P.

    • Marcela

      Reply Reply 23 martie 2017

      Vasile, multumesc pentru apreciere si ma bucur ca ai rezonat cu articolul 🙂 Multumesc ca ai impartasit aici perceptiile tale.

Leave A Response

* Denotes Required Field