Într-o seară, în timp ce avea grijă de copil, bunicul trece pe lângă camera nepoatei și o aude repetând alfabetul într-o manieră foarte respectuoasă.
– Ce faci acolo? o întrebă el.
– Îmi spun rugăciunea, explică fetița. Nu știu exact cuvintele potrivite în seara asta, așa că spun toate literele. Dumnezeu le va pune la un loc, pentru că știe la ce mă gândesc.
Tu ce faci când nu găsești cuvintele potrivite? Știi că recunoștință aduce aceeași armonie în suflet ca și rugăciunea?
Sunt mulți ani de când practic recunoștința seara și dimineața și lucruri minunate se întâmplă în viața mea.