Am avut o săptămână plină de activități și de aceea l-am rugat pe soțul meu, Adi, să scrie un articol pentru tine. Și pentru că noi la sfârșit de săptămână ne plimbăm foarte mult, Adi îți face o propunere de promenadă interesantă.
*******
Când ne-am mutat în București, în 2010, eu și soția mea am fost ușor compătimiți de rude și de prieteni: „vă mutați din orașul pe care îl știți de 45 ani ca să mergeți în infernul din capitală.
Acolo e aglomerație, gălăgie, mizerie, viață scumpă, etc.”.
Exact șabloanele pe care le auzim de ani și ani despre București. Culmea e că sunt stereotipuri perpetuate nu numai de provinciali ci și de unii bucureșteni, care, datorită stresului îndurat mai ales în traficul auto zilnic, ajung să își disprețuiască orașul și să nu vadă decât partea mai puțin plăcută a Bucureștiului.
Se întâmpla în iarna anului 2012. Ninsese mult și peste tot erau troiene de zăpadă. Imediat ce am ajuns în bulevardul principal, am observat utilajele care curățau strada pentru a ușura traficul. Deodată mi-am amintit că nepoata mea plecase în delegație pentru mai multe zile, înainte să dea ninsoarea. De obicei își parca masina unde mai găsea loc liber când se întorcea seara de la muncă și o mai lăsa și „pe lângă” parcare. De vreo două ori chiar i-au ridicat mașina și a trebuit să plătească amendă ca să și-o poată recupera.