Când viața îți oferă lămâi..fă-ți o limonadă

Mare parte din oameni când se confruntă cu evenimente mai neplăcute, de genul „viața îți oferă lămâi”, stau multă vreme față în față cu lămâile și se lasă afectați de faptul că vor vea parte de un gust acru. Vestea bună este că la ce ți-a oferit viața, poți adăuga câteva ingrediente din dotare sau pe care le accesezi cu ușurință și astfel să transformi gustul acru al lămâii într-o limonadă delicioasă.

 

Cum? Poate te inspiră experiența pe care am trăit-o eu recent și care, deși la început a părut destul de dureroasă, s-a dovedit a fi o mare binecuvântare.

Povestea a început în primul weekend din iunie. Era dis de dimineață și mergeam liniștită la un curs de formare. Pentru că nu avusesem timp să-mi fac plimbarea de dimineață, am ales un drum care trecea printr-un părculeț situat în apropierea locatiei.

Citește tot articolulCând viața îți oferă lămâi..fă-ți o limonadă

Cum am reușit să declansez un adevărat război interior

Fiecare dintre noi a coborât pe pământ să experimenteze lecțiile de viață pe care sufletul le-a ales atunci când era în energia cu cea mai înaltă vibrație, și anume energia iubirii necondiționate. În același timp, fiecare dintre noi are liberul arbitru ca în această viață să pună în practică ce a ales sufletul sau să refuze. Cam asta s-a întâmplat și la mine, în cea de-a două parte a poveștii pe care am început-o în articolul anterior –> Atașamentele nerezolvate te împiedică să evoluezi.

descărcare

Așa cum ți-am spus în articolul menționat mai sus, în momentul în care am aplicat pașii pe care ți i-am sugerat și ție, am avut acces la o altă perspectiva. Concret, a doua zi după ce medicul din Chișinău nu mi-a răspuns la telefon, am simțit să sun la clinica din București și să îmi fac o programare la Snejana, medicul care îmi făcea tratamentul de întreținere. Mare mi-a fost surpriză să aflu că mai era un singur loc liber, pentru că cineva anulase rezervarea și am conștientizat mai târziu că intervalul orar a fost aliniat cu timpul divin. O să înțelegi și tu despre ce e vorba, după ce o să citești toată povestea.

Mi se comunicase că după ce lucrarea veche va fi îndepărtată îmi sunt necesare mai multe implanturi și că această operațiune o face alt medic din cadrul clinicii și doar în acel interval orar, programul celor doi medici se suprapunea. Toate „coincidențele” (vezi articolul –> Despre coincidențe și părerea mea despre ele) îmi arătau clar că sunt aliniată cu planul meu divin, așa că am acceptat cu bucurie soluția propusă de DR. PALUŢĂ ALEXEI și am fost programată pentru primele implanturi peste 3 zile.

Citește tot articolulCum am reușit să declansez un adevărat război interior

Atașamentele nerezolvate te împiedică să evoluezi

images

Acum 17 ani, mai precis în 1999, în timp ce mâncam un măr am simțit deodată că mi se clatină un dinte din față. Am înmărmurit efectiv…conștientizam că ceva nu e în regulă și în același timp nu vroiam să accept. Cu toată teama care mă cuprinsese, am găsit curajul să-mi duc mâna la dinte și să verific ce se întâmplă. Confirmarea a ceea ce am simțit a fost începutul unor experiențe pe care la vremea aceea le-am considerat nedrepte. Așa cum ai aflat în articolul Un punct de cotitură ( pe care îl poți citi AICI), în acea perioada dezvoltam împreună cu soțul meu afacerea noastră de comerț engros și eram „prinsă cu totul” de ceea ce făceam. Nu începusem încă dezvoltarea personală și era normal ca orice schimbare a realității să o consider un factor perturbator.

Am mers la cel mai renumit stomatolog din Galați la acea vreme și verdictul nu a fost deloc plăcut urechilor mele. Din diverse cauze, masa osoasă din gingii se subțiase foarte mult și dinții nu mai aveau sprijin. Soluția oferită de dumnealui: proteză mobilă (în 2001 nu se făcea încă în România sinus lifting). Bineînțeles că nu am acceptat că e singura soluție și au urmat mai multe drumuri la București la stomatologi renumiți. Din păcate pentru mine, toți au dat din umeri și mi-au oferit aceiași soluție. Îți dai seama în ce situație eram: aveam 35 ani, financiar îmi permiteam orice soluție și această soluție nu apărea. Nu puteam să concep că voi purta proteză mobilă la 35 ani…de aceea m-am întors în Galați și mi-am văzut de treaba mea, urmând să iau o decizie la următoarea durere de dinți care a venit în scurt timp.

Citește tot articolulAtașamentele nerezolvate te împiedică să evoluezi

Unde poate duce furia reprimata si cum o eliberezi

Ilinca a venit la sedinte individuale pentru ca este supraponderala si oricate diete a tinut, aceasta problema nu s-a rezolvat. Mi-a povestit cum ii afecta aceasta problema casnicia, cum se straduia sa-i faca pe plac sotului ei mergand la nutritionist si tinand regimul alimentar prescris si nimic nu functiona pentru ea. A izbucnit in lacrimi, vaitandu-se ca pur si simplu nu poate sa slabeasca, oricat de mult s-ar stradui.

furiaAm simtit ca ceva nu este in regula si am intrebat-o daca mai face abateri de la schema de alimentatie prescrisa de nutritionist. Si-a lasat privirea in jos si a recunoscut spasita ca la ciocolata nu a putut sa renunte si o mananca pe ascuns. Imediat ce a recunoscut, a fugit de asumarea responsabilitatii si a inceput o intrega pledoarie din care rezulta ca societatea e vinovata ca nu ii accepta pe cei grasi. Am inteles din discursul ei ca avea o imagine proasta despre ea si o furie fata de ea insasi reprimata. Mancatul ciocolatei ii oferea o scuza pasiva pentru victimizare si autocompatimire. De fapt, Ilinca vroia sa ajunga la fericire folosindu-se de mancare si invoca respingerea sociala drept cauza a lipsei ei de cumpatare.

Citește tot articolulUnde poate duce furia reprimata si cum o eliberezi

„Pe mine nimeni nu mă iubește”

dureri capAnda a venit la ședințe individuale pentru că de câteva luni are dureri mari de cap.

Fusese la medici, luase pastile, însă durerea nu răspundea la nici un tratament.

Am început să explorez împreună cu ea rădăcina acestei dureri și am ajuns la o convingere limitativă care o sabotase ani de-a rândul și anume

Pe mine nimeni nu mă iubește”

Anda și-a amintit că, atunci când a venit pe lume frățiorul ei, s-a simțit dată la o parte pentru că toată atenția părinților ei s-a îndreptat către bebeluș.

Avea 3 ani și nu înțelegea de ce „prințesa” de până atunci căzuse în dizgrație. De multe ori își lua jucăria preferată, un ursuleț de plus, se retrăgea într-un loc unde să nu o găsească nimeni și plângea. Vorbea cu ursulețul și îi povestea ce i-au făcut mama și tata și concluzia ei era că „pe mine nimeni nu mă iubește”.  

Așa a început să fie răutăcioasă atât cu părinții cât și cu fratele ei. Mama, fiind ocupată cu cel mic, nu a înțeles de unde venea această răutate a Andei și de aceea o pedepsea destul de des. Ușor, ușor, Anda s-a închis în ea și „inima i s-a împietrit” cum spune ea.

Datorită acestei convingeri a atras în viața ei persoane care să îi confirme că pe ea nimeni nu o iubește. Relațiile ei cu bărbații au fost dezastruoase și nu a avut noroc nici în căsnicie pentru că este deja la a treia căsătorie și nici aceasta nu funcționează. I-a fost foarte greu să înțeleagă că cei din exterior doar oglindeau o convingere puternică formată în copilărie.

Citește tot articolul„Pe mine nimeni nu mă iubește”

De ce ti-e frica, nu scapi!

Cornel a experimentat pe pielea lui ca „de ce ti-e frica, nu scapi”. Are afacerea lui de la 30 de ani si a fost pe val multi ani. In ultima vreme, nu ii mai iese nimic si pe deasupra s-a si imbolnavit. A venit la sedinte individuale dupa ce mi-a trimis un mail in care mi-a scris:

mail„Marcela, citesc cu mare interes ceea ce scrii pe blog si m-am hotarat sa incep sa fac terapie. Iti spun inca de la inceput ca am asteptari mari de la tine. Te-am ales pentru ca provii din mediul de afaceri si am credinta ca ma poti ajuta. Hotararea nu am luat-o chiar de bunavoie, ci in urma unui consult medical in urma caruia am fost diagnosticat cu ulcer. Pe langa medicatie si regim alimentar strict, medicul mi-a spus ca daca nu imi schimb modul de gandire boala va recidiva….”

Ne-am intalnit destul de repede si a inceput sa imi povesteasca:

– Am prostul obicei de a ma ingrijora. In zilele in care incasarile nu sunt cele asteptate, imi trec prin gand tot felul de idei ca o sa dau faliment, ca nu o sa mai am cu ce sa imi intretin familia. Uneori chiar ma vad in ipostaze destul de neplacute. Ma lupt cu gandurile astea si nu pot sa le anihilez. De cand am intrat in afaceri, mi-a fost frica sa nu ma imbolnavesc si sa nu mai pot coordona toata activitatea. Sunt vinovat de tot ce mi se intampla acum si sunt dispus sa fac tot ceea ce trebuie ca sa imi revin.

Observi din spusele lui Cornel ca pe langa dialogul interior defectuos, se mai si invinovatea si toate astea il plasau undeva jos pe scala starilor sufletesti. Dialogul interior tine de gandirea pesimista sau optimista.

de ce ti-e frica nu scapi

Citește tot articolulDe ce ti-e frica, nu scapi!

Cum să ieși din „regimul de urgență” și să elimini stresul

Trăim vremuri în care fără să conștientizăm trăim viața, mult prea des,  în „regim de urgență”. Viața trăită în acest fel seamănă cu condusul unei mașini în viteza întâi ținând, simultan, piciorul pe accelerație. Astfel „conduci prin viață” fără vreun răgaz in care să te gândești să schimbi viteza și astfel uzezi mașina.

Dacă trăiești mult timp în acest „regim de urgență”:

  •  inima este afectată determinând apariția aritmiei sau a tensiunii arteriale ridicate,
  • digestia se face cu greutate
  • și sistemul imunitar slăbește.

Aceste consecințe au la bază un sistem nervos dezechilibrat care consideră lumea din jur ca fiind unica realitate. Atenția și conștiența se concentrează, în primul rând, pe tot ce alcătuiește mediul extern.

Ești în „regim de urgență” când:

  • te concentrezi exagerat asupra propriilor probleme
  • te agăți de obiectele pe care le posezi prin frica de a nu le pierde
  • îți critici propriul aspect fizic
  • îți critici cunoscuții
  • ești mereu pe fugă

Toate aceste stări nu îți mai lasă decât puțînă energie de procesare pentru a rămâne atentă la ce se întâmplă în interiorul tău. Când te cramponezi de lumea din jur, îți este greu să te concentrezi pe realitatea ta internă, pe sufletul tău.

Citește tot articolulCum să ieși din „regimul de urgență” și să elimini stresul

Ce se ascunde in spatele lacrimilor de bucurie

plangiStim cu totii ca lacrimile apar atunci cand dam de un necaz sau cand traim o bucurie foarte mare. Darwin spunea ca sunt provocate de compresiunea glandelor lacrimale sub efectul contractiei involuntare a muschilor orbiculari. Acestia se contracta pentru a proteja vasele sanguine din „albul ochilor” de cresterea brusca a tensiunilor arteriale, cum se intampla cand tusim sau cand resimtim o emotie foarte puternica precum tristetea, furia sau bucuria. In anumite situatii lacrimile reprezinta o activare a unui mecanism reflex, menit sa ne protejeze ochii de o prea mare tensiune.

Lacrimile nu sunt doar o reactie fiziologica, ele au si o functie de comunicare, semnalandu-le celorlalti ca esti nefericit si ca ai nevoie de ajutor. Ele reprezinta un „semnal” innascut, la fel ca surasul sau incruntatul sprancenelor, destinat sa atraga ajutorul si compasiunea. Suntem foarte diferiti in ceea ce priveste plansul: unele persoane nu plang practic niciodata, in timp ce pentru altii este suficient sa priveasca o scena la televizor si ochii li se umplu de lacrimi.

Bucuria este o emotie capitala si totusi s-au efectuat de saptesprezece ori mai multe investigatii psihologice asupra tristetii, fricii, furiei, geloziei si a altor emotii negative decat asupra bucuriei si emotiilor pozitive. Pun deseori clientilor care vin la sedinte individuale intrebarea „care este cea mai mare bucurie de care iti amintesti acum?” si raspunsul se lasa asteptat destul de mult, pe cand atunci cand ii intreb „care este cea mai mare suparare de care iti amintesti ?” raspunsul vine repede. De multe ori in timp ce imi povestesc despre un eveniment care le-a adus bucurie, apar lacrimi in coltul ochilor.

Citește tot articolulCe se ascunde in spatele lacrimilor de bucurie

Distribuie si prietenilor tai
Facebook
Google+
Linkedin
Twitter