Teoria ca teoria…practica ne omoară

Poate te-ai surprins gândind, sau poate ai auzit la cei apropiați ție, „teoria ca teoria…practica ne omoară” când ai citit o informație cu care ai rezonat și pe care ți-ai dorit să o pui în practică. Această expresie deși este spusă de multe persoane în glumă, ori este o convingere limitativă ori se va transforma într-o convingere care te sabotează să acționezi. Subconștientul nu știe de glumă, te ia în serios și de fiecare dată când vrei să faci o schimbare va opune rezistentă pentru ca „practica să nu te omoare”.

Dacă deja simți această rezistența când începi să pui cunoașterea în practică, schimbă convingerea. O poți face în stare de conștiință extinsă printr-o meditație ca cea de aici sau o poți face repetând conștient o nouă frază pe care să o transformi într-o convingere care te susține. De exemplu: „Prin teorie dobândesc cunoaștere, prin practică pun cunoașterea la treabă și evoluez.”

De asemenea că să te motivezi să începi să practici lucruri care aduc schimbări benefice în viața ta, e important să nu rămâi în zona de rezistentă dată de „Nu pot”,  „Nu am chef”.  Du-ți gândurile până la capăt și poți chiar scrie care sunt opțiunile pe care le ai și care sunt rezultatele finale ale fiecăreia dintre ele. Conștientizează cel mai urât scenariu și pe cel mai frumos. Apoi alege în cunoștință de cauză, asumându-ți responsabilitatea pentru alegerea ta.

Citește tot articolulTeoria ca teoria…practica ne omoară

Indiferență, curiozitate sau indiscreție?

Despre Curiozitate 

pot spune că stă la baza evoluţiei noastre, indiferent de domeniu. Dacă oamenii nu ar fi fost curioși, am fi fost privați de multe descoperiri în domeniul medicinii, aviaticii, fizicii, etc.
 
Curiozitatea apare în creier și funcția ei specifică este aceea de a ne îndemna să explorăm, să descoperim și să evoluăm
Fără curiozitate:

nu am reuși să ne menținem focusul,

* am evita riscurile,

* am lăsa baltă demersurile dificile,

* ne-am compromite dezvoltarea intelectuală,

* n-am reuși să dobândim competențe și abilități,

* ne-am limita abilitatea de a relaționa, ceea ce conduce la stagnare.

Curiozitatea te motivează să ieși din zona de confort, de rutină. Curiozitatea te ajută să extragi și asimilezi lecții de viață. Țelul suprem al curiozității este să îți sporești cunoștințele, deprinderile și competențele existente astfel încât să te înțelegi mai bine pe tine și pe ceilalți. Curiozitatea îți influențează identitatea și povestea propriei vieți. Cel mai bun mod de a înțelege curiozitatea este prin a fi martor la manifestarea ei.

Curiozitatea presupune flexibilitate și interes, acceptarea incertitudinii și a eventualelor nereușite. Având această atitudine deschisă, experiențele pozitive din viața ta vor fi mai intense și mai durabile, iar deciziile vor fi în acord cu valorile și nevoile tale cele mai intime.

scala curiozitate - armonie in suflet

În același timp, prea multă sau prea puțînă curiozitate „strică” pentru că e semn de indiscreție, dizolvă misterul, naște griji inutile sau te determină să fii indiferent, nepăsător. Mai popular spus, ori „îți bagi nasul unde nu îți fierbe oala”, ori „te doare- n cot”. De fapt indiferența și indiscreția reprezintă extremele cu minus și plus ale curiozității.

Ce este cu adevărat important pentru tine în viață?

Cât timp a trecut de când nu te-ai întrebat ce este cu adevărat important pentru tine în viață? 

Uneori ne lăsăm prinși în vâltoarea vieții, repetăm aceleași țipare și simțim că nu trăim cu adevărat așa cum ne dorim.

Ca sa trăiești în concordanță cu ceea ce e important pentru tine în viață, condiția esențială este să fii congruentă cu propriile valori personale. Astfel, vei putea sa evoluezi ușor pe orice plan de dezvoltare personală și te vei bucura de energie suplimentară. Cand trăiesti conform valorilor tale personale, trăiești o viață pasionată  si te dai jos din pat fericită în fiecare dimineață. De fapt, ești congruentă cu tine însuți și cu cea care vrei să devii.

Atunci când îți lipsește motivația și cheful de a face ceea ce ți-ai propus, problema nu este mereu lucrul în sine pe care îl ai de făcut, ci faptul că obiectivul nu este bine ales. Întrebarea esențială pe care e bine să ți-o pui, este dacă chiar îți dorești acel obiectiv sau îl vrei doar pentru că așa face toată lumea. De multe ori ne luptăm pentru a obține lucruri despre care credem că ne vor face fericiți iar după ce le obținem ne dăm seama că nu e deloc așa.

Când faci ceea ce îți dorești tu cu adevărat,

totul vine de la sine și curge natural.

Efortul apare la lucrurile pe care le faci pentru o miză.

  • Unii oameni „se chinuie” să manance sanatos și echilibrat pentru că e la modă să arate bine și își doresc să fie sănătoși. Dacă ar putea arăta bine și să fie și sănătoși mâncând ce vor ei, nu s-ar mai „chinui” să respecte un meniu.
  • Alții fac o muncă care nu le place pentru a obține beneficii financiare. Dacă banii nu ar fi o problemă, ar alege o muncă care le face plăcere.
  • Unii urmeaza o facultate pentru care nu au nici o „tragere de inimă”, doar pentru a-și mulțumi părinții.
  • Alții merg la sală de trei ori pe săptămână deși nu le place, doar pentru a fi admirați de sexul opus.

Cu astfel de dorințe preluate sau impuse nu îți vei găsi motivația să duci lucrurile până la capăt și le vei abandona pe parcurs.

Citește tot articolulCe este cu adevărat important pentru tine în viață?

Cum te poate sabota partea protectoare din tine

Pentru a înțelege mai bine ce s-a întâmplat în sufletul Elisei din articolul anterior, Vindecarea începe din interior, o să îți povestesc despre cum se formează și cum te poate sabota partea protectoare din tine.

Așa cum ai aflat, părințîi Elisei au decedat când era destul de mică, mama la 2 ani și tata la 11 ani. Ca și adult, crezând că „toți cei pe care ii iubește, o părăsesc”, își sabota toate relațiile.

anxietate-copii

Când un părinte dispare brusc fără să își ia rămas bun sau moare brusc, copilul pierde conexiunea fără să înțeleagă acest lucru. Separarea definitivă, anxietatea și frica rămân în mintea copilului și va dezvolta un mecanism de apărare pentru a evita o nouă durere similară. Astfel de copii devin foarte independenți, renuntă la relații atunci când apar conflicte și trec repede la crearea unor noi conexiuni. O altă formă de protecție este să adune cât mai mulți oameni în jurul lor prin dărnicie. Ei oferă pentru ca oamenii să le fie alături. E posibil să aibă mai mulți parteneri pentru că nu au încredere în nimeni sau pentru că nu cred că cineva i-ar iubi îndeajuns pentru a rămâne cu ei.

Ceea ce experimentăm, de fapt, este povestea construită de noi în jurul unei situații dificile și posibila frică provocată de aceasta. Povestea noastră este ca o lentilă psihologică care ne distorsionează percepția realității.

Citește tot articolulCum te poate sabota partea protectoare din tine

Cum depășești stările provocate de teama de a nu greși

Nicoleta a venit la ședințe individuale pentru că „simte că se blochează”  când are de luat o decizie.

Nu este vorba doar despre deciziile majore ci și de deciziile de zi cu zi. Și când se gândește ce să facă de mâncare pentru familia ei, o apucă o stare de agitație, i se strânge inima și uneori chiar vede „negru în fața ochilor”, cum spune ea.

Am explorat împreună care este cauza acestui blocaj și am descoperit că este vorba despre teama de a nu greși și de a nu îi supăra pe ceilalți. Nicoleta percepe de fapt greșelile ca pe un adevărat dezastru, nu ca pe niște experiențe din care are de învățat. Și asta se întâmplă pentru că în copilărie i s-a spus de multe ori că „nu are voie să greșească”, ba mai mult…a fost pedepsită chiar cu bătaie atunci când nu obținea rezultatele pe care și le doreau părinții ei.

*******

logo

– Îmi aduc aminte că aveam vreo 6 ani și părințîi mei au plecat la o petrecere și m-au lăsat să am grijă câteva ore de fratele meu mai mic de 4 ani. Pentru că îi plăcea foarte mult să coloreze am început să desenez doar conturul unor obiecte și ii dădeam lui să le termine.

Ne-am jucat frumos până când s-a supărat din senin și a început să plângă și să se mânjească cu acuarelele pe hăinuțe și pe față. Am făcut tot ceea ce văzusem că face și mama când avea astfel de toane. L-am luat în brațe, l-am pupat, însă el o vroia doar pe mama. Noroc că părinții s-au întors destul de repede și au reușit în cele din urmă să-l împace.

Pentru mine însă a urmat o adevărată ceartă pentru că „nu am fost în stare să mă joc cu el și am greșit eu cu ceva dacă a început să plângă”

Citește tot articolulCum depășești stările provocate de teama de a nu greși

Scapi de una, dai de alta

În ultima perioadă am descoperit la multe dintre persoanele care vin la ședințe individuale convingerea „Scapi de una, dai de alta”.  Este și cazul Marianei care mi-a permis să împărtășesc povestea ei.

– Am impresia că viața mea este plină de ghinioane. Îmi doresc să opresc șirul acestor experiențe neplăcute și să duc și eu o viață normală – și-a început Mariana povestea.

images

– Ce înseamnă o viață normală pentru tine, Mariana?

– Să scap de ghinioane…știi tu, toate chestiile alea care te fac să te întrebi „de ce mie?; de ce tocmai acum?”.

– Acum mi-ai spus ce nu îți dorești în viața ta. Ce îți dorești cu adevărat astfel încât să poți spune că duci o viață normală?

– Să am și eu ca și alții noroc… să fiu fericită și să mă bucur în fiecare clipă.

– În percepția ta, „dacă ai avea noroc ca alții ai putea fi fericită și te-ai putea bucura în fiecare clipă”?

– Da, ai înțeles foarte bine. Doamne, aș simți și eu că trăiesc cu adevărat.

– Interesant…Până acum nu ai simțit că trăiești cu adevărat?

Citește tot articolulScapi de una, dai de alta

Poveștile, legendele și convingerile limitative

Alina a venit la ședințe lifecoaching pentru că are momente în care este pozitivă, plină de încredere și toate îi merg ca pe roate și momente în care o apucă disperarea, nu mai găsește soluții. A obosit să mai oscileze între aceste stări și s-a hotărât să descopere care este cauza profundă a acestor manifestări. Stând de vorba cu ea, am remarcat că folosea des expresia „sunt ca pasărea Phoenix” și am întrebat-o:

Alina, ce înseamnă mai exact pentru tine expresia „sunt ca pasărea Phoenix”?

– Păi, știi povestea, pasărea Phoenix renaște din propria cenușă. Îmi place să mă reinventez, să renasc, să fiu cea mai bună varianta a mea. E ceva în neregulă?

După cum obervi, întrebarea de la final a apărut pentru că deja Alina începea să conștientizeze că nu rezona chiar cu toată povestea păsării Phoenix. De aceea, i-am spus:

– Alina, tu decizi dacă este sau nu ceva în neregulă…Mi-ar plăcea să împărtășești cu mine ce îți amintești acum din această legendă. Astfel vei simți dacă este bine să folosești în continuare această expresie sau nu. 

Citește tot articolulPoveștile, legendele și convingerile limitative

„…nu vreau să fiu o persoană rea”

a9Costel a venit la ședințe individuale pentru că nu mai înțelege ce se întâmplă cu el. Face tot posibilul să se înțeleagă bine cu toți colegii de la muncă și se neglijează pe el și familia lui. Nici cu banii nu stă prea bine; cum vin așa pleacă. Ba mai are și obiceiul de a-și împrumuta colegii și de multe ori nici nu primește banii înapoi.

Are 50 de ani și lucrează în același loc de mai bine de 12 ani. S-a angajat în firmă ca simplu inginer și a fost avansat șef de departament. De când a fost avansat continuă să lucreze cot la cot cu colegii. Înțelege că sunt multe de făcut și dacă nu se implică și el, departamentul nu și-ar îndeplini sarcinile la termenele stabilite. După program, când băiețîi merg la o bere, ii însoțește și el cu toate că nu consumă băuturi alcoolice. Uneori chiar se plictisește când ceilalți „o iau un pic pe ulei”, pentru că vorbesc numai bazaconii.

Citește tot articolul„…nu vreau să fiu o persoană rea”

Distribuie si prietenilor tai
Facebook
Google+
Linkedin
Twitter