februarie

18

Un punct de cotitura

Noiembrie 2005.  O zi racoroasa de toamna la fel de agitata pentru mine ca toate celelalte din ultimii ani. Nici nu banuiam ca aceea zi va fi un punct de cotitura in viata mea.

un punct de cotituraAveam impreuna cu sotul meu de cativa ani buni afacerea noastra. Excelent ai sa spui si ai dreptate…daca mi-as fi gestionat bine resursele. Erau zile in care uitam sa mananc sau uitam sa plec de la birou acasa. Vroiam sa fie totul perfect si desi aveam destui angajati pana nu verificam eu totul nu ma simteam bine. De multe ori ma consumam inutil pentru lucruri minore care le putea rezolva oricine din firma.

Sa revin totusi la aceea zi. Iesisem din banca si discutam cu sotul meu despre ce mai era de facut cand am simtit ca alunec si m-am trezit jos pe asfalt. Mi se mai intamplase in ultima vreme sa imi pierd echlibrul si nu m-am speriat atat de tare. Sotul meu insa nu a stat pe ganduri, m-a urcat in masina, a dat cateva telefoane si in scurt timp eram in cabinetul celui mai bun neurolog din Galati. Situatia nu era deloc roz. Dupa ce i-am povestit cam cum stau lucrurile si m-a examinat, rezultatul a fost o trimitere urgenta la Bucuresti pentru RMN. Abia cand am citit diagnosticul m-a apucat si pe mine frica si in acelasi timp revolta “de ce mie? de ce azi? aveam atata treaba la firma”. Inca nu constientizam gravitatea situatiei, puneam afacerea inaintea sanatatii mele.

A doua zi dimineata eram fata in fata cu medicul din Bucuresti care dupa ce s-a uitat atent pe RMN a spus:

- De data asta ati avut noroc. Multumiti-i lui Dumnezeu! Nu se confirma diagnosticul, nu aveti nimic functional, e vorba de oboseala cronica dusa la extrem.

In mintea mea deja imi spuneam ca mai trecusem eu prin episoade similare, dorm o zi doua si inapoi la firma. Medicul parca imi citise gandurile.

- Doamna draga, in acest moment aveti de ales: sanatatea sau afacerea. Si o spun foarte serios. Daca nu va opriti din aceasta agitatie sa aveti grija de dumneavoastra aveti toate sansele ca data viitoare diagnosticul pus la Galati sa se confirme. E viata dumneavoastra si e una singura.

Am iesit din cabinet si refuzam sa cred ce imi spusese. Eram o persoana puternica, aveam multa energie si puteam sa ma refac din mers. Cum sa renunt la afacere? Sotul meu nu avea cum sa se descurce singur, ne impartisem sarcinile inca de la inceput si fiecare se ocupa de altceva. In timp ce mintea facea deja un scenariu despre ce sa spun acasa, am auzit o voce timida si calda, vocea sufletului meu care ma indemna sa am grija de mine, sa spun stop acelui ritm infernal. M-am intors brusc in timp si mi-am amintit de zilele copilariei cand auzeam aceasta voce care ma calauzea. Eu o ascultam si totul era minunat. Si atunci am decis sa imi ascult sufletul. Nu stiam ce voi face exact, aveam in schimb sentimentul acela de impacare cu mine.

Am plecat cu pasi mici catre parc, m-am asezat pe o banca si deodata au inceput sa apara flash-uri in mintea mea. Intrebarea care ma macina era “De ce n-am dat importanta odihnei si semnalelor transmise de corpul meu? De ce nu m-a oprit nimeni din acel ritm infernal?” si fara sa imi dau seama cautam un vinovat. Toate “de ce”-urile nu faceau altceva decat sa ma duca in pozitia de victima. Si au iesit la suprafata toate momentele in care “mi-am plans de mila”.

Poate ti s-a intamplat si tie! Daca ar fi sa iti sugerez ceva acum, atunci iti spun din tot sufletul meu sa renunti la intrebarea “de ce?”. E o intrebare care te pune in pozitia de a te invinovati sau a cauta un vinovat; o energie care te tine in loc si nu te lasa sa evoluezi in ritmul tau natural.

Invata lectia, binecuvanteaza experienta si treci mai departe.

Revenind la povestea mea, evident a aparut intrebarea: Cand am inceput sa ma lupt cu viata si nu sa o traiesc?… Atunci cand am crezut atat de tare in visele mele incat am uitat de mine si m-am focusat in totalitate pe rezultate. Mi se cultivase din copilarie ideea ca pot obtine ceea ce imi doresc daca muncesc, daca actionez. Eu am dus aceasta idee la extrem, uitand sa ma bucur de calatorie.

Partea buna a fost ca am avut curajul sa actionez pentru indeplinirea visurilor mele si in 1992 mi-am dat demisia din invatamant unde lucram ca profesor inginer luand calea afacerilor pe cont propriu alaturi de sotul meu. Aveam capital mic de pornire si am ales sa deschidem o taraba la piata. Eu vindeam si sotul meu facea aprovizionarea dupa orele de serviciu de la Universitate unde lucra ca inginer. Treaba mergea bine si luata de val nu am tinut cont de faptul ca am nevoie si de odihna. Ziua vindeam in piata strigand cat ma tinea gura: “Alune ieftine si bune. Preturi de exceptie.” si noaptea faceam acte, note de receptie, registru de casa. Unde au dus toate aceste fortari? La primul revelion petrecut in pat cu febra mare. Crezi ca m-am linistit? Nu! Dupa revelion am continuat in acelasi ritm infernal. Imi spuneam tot timpul: Eu pot. Puteam, dar cu ce pret?

Afacerea s-a dezvoltat frumos, intre timp si-a dat si sotul meu demisia si in paralel cu tarabele din piata, am trecut la comert en-gross. Am deschis primul punct de lucru, tot cu mine la vanzare. Si iar acelasi ritm. Ziua vindeam, noaptea faceam acte. De data aceasta aveam angajati langa mine, dar nevoia de a controla totul nu ma lasa sa ma linistesc. Abia ce deschisesem inca cateva puncte de desfacere si intr-o dimineata, surpriza… nu am mai putut sa ma dau jos din pat din cauza  durerilor de spate, de muschi, destul de puternice. Daca nu m-am linistit eu, corpul meu m-a fortat sa imi iau pauza. Pentru ca nu ne luasem vacanta de cand incepusem afacerile si trecusera trei ani, am plecat la munte o saptamana cu tot cu medicamentatia prescrisa. Ca sa pot sta linistita, sotul meu a hotarat sa inchidem o saptamana si sa dam si angajatilor concediu. Crezi ca m-am bucurat de vacanta? Nu! Pentru ca doar mancam si dormeam. Corpul meu isi cerea dreptul la odihna si mai erau si bulinele date de medic.

N-am invatat lectia nici de data aceasta, m-am refacut si cu forte proaspete la treaba. Parca ma fugarea cineva din urma. De data aceasta am inceput sa ne luam vacanta in fiecare vara si nu am mai resimtit atat de dur oboseala. In 2003 cand lucrurile mergeau aproape de la sine, am hotarat sa extindem afacerea  si am cumparat un spatiu unde am deschis un restaurant de lux, cu muzica din anii ’80. Sa iti mai povestesc inceputul? Cred ca deja il intuiesti. Zile si nopti petrecute la birou ca totul sa fie excelent: clienti multumiti si fara amenzi de la sanepid sau garda. Dorinta indeplinita… cu pretul sanatatii mele.

Observi ca intrasem intr-o bucla si nu puteam iesi. S-a intamplat pentru ca ma preocupau alte lucruri si de fiecare data eram luata prin surprindere cand corpul meu “lua cuvantul”. Nu eram pe lungimea de unda a corpului propriu si imi scapa legatura dintre ritmul de viata nebunesc si simptomele fizice. O lectie pe care nu o invatasem si care s-a repetat din ce in ce mai dureros pana cand am ajuns la ziua cand a trebuit sa iau decizia radicala: sanatatea sau afacerea.

Imi vine in gand, acum, un citat a lui Dalai Lama sugestiv:

“Oamenii isi sacrifica sanatatea, ca sa faca bani. Dupa care isi cheltuie banii, ca sa isi recupereze sanatatea. Sunt ingrijorati de viitor, incat nu se mai pot bucura de prezent…Rezultatul e ca nu traiesc nici in prezent, nici in viitor. Traiesc de parca nu vor muri niciodata si mor de parca n-ar fi trait niciodata.”

traieste clipaMultumesc si sunt recunoscatoare pentru acel punct de cotitura care m-a condus la linistea si pacea sufleteasca de acum. Imi ascult corpul si sufletul si traiesc clipa prezenta la maxim. Am renuntat sa mai intreb “de ce mi se intampla?” , binecuvantez fiecare experienta din viata mea, invat lectia si ma bucur de ghidarea divina in fiecare moment.

 

Sunt convinsa ca in viata fiecaruia a existat un punct de cotitura si mi-ar place sa citesc cum ai abordat tu o astfel de situatie. Ce zici, imi lasi un comentariu?

Daca ai prieteni care “nu traiesc nici in prezent, nici in viitor” distribuie articolul si poate ii va ajuta sa constientizeze cat de important e sa perceapa viata ca pe un cadou si sa nu mai faca din ea o lupta de supravietuire.

Iti doresc o saptamana in armonie cu sufletul tau si cu citatul lui Budha:

Secretul sanatatii, mentale si fizice, sta in a nu-ti mai plange trecutul, in a nu te mai preocupa de viitor si in a nu cauta solutii la problemele viitoare, ci in a trai intelept si serios acum.”

PS  Butoanele de like si share sunt mai jos. Multumesc anticipat pentru comentariul tau.

 

Opt In Image

Ti-a placut acest articol? Daca da, alatura-te abonatilor care primesc saptamanal sugestii si articole despre cum sa fie in armonie cu sufletul lor. In plus vei primi un ghid despre cum sa DEBLOCHEZI fluxul energetic al banilor si sa te bucuri de abundenta financiara.

Lumina, Iubire si Armonie in suflet. Marcela Mantz

Citeste articole asemanatoare


32 Raspunsuri to “Un punct de cotitura”

  1. Corina spune:

    Draga Marcela, un moment apropiat ca insemnatate, fara a fi similar in gravitate mi s-a intamplat acum 1 an si ceva, fara a implica sanatatea mea. Sau cel putin asa o percepeam eu atunci si acum. Cotitura a fost alegerea intre cariera (si incalcarea valorilor mele care presupunea ramanerea in acel post) sau plecarea in dorinta de a avea o viata noua, mai buna si mai armonioasa si avand mai multa grija de sanatatea mea.
    Pe parcursul anului 2012 am trecut prin diverse faze. Ce inca nu imi reuseste este sa nu ma mai preocupe viitorul. Atatia ani in care planificarea si controlul erau parte din activitatea zilnica inca isi fac simtita amprenta. Stiu ca am luat o decizie inteleapta atunci. Sper sa am puterea de a lua in continuare decizii intelepte in viata mea.
    Legat de intrebarea “de ce?”, cum as putea sa invat lectia (efectul), pana nu ajung la identificarea cauzei? Ai vreo sugestie pentru mine? Oare intrebarea “ce am de invatat din aceasta experienta?” este de ajuns?
    Iti multumesc pentru toate articolele pe care le scrii. Imi merg la inima si ma ung pe suflet.
    Sunt recunoscatoare ca te-am intalnit.
    Cu drag,
    Corina

  2. Marcela spune:

    Corina, asa cum am scris si in articol intrebarea de ce?” te duce in atitudinea de victima. Cu aceasta energie nu poti evolua pentru ca te tine legata de trecut. Da, intrebarea “ce am invatat din aceasta experienta?” este de ajuns…si ti-ai dat singura raspunsul chiar in comentariu. Sa nu te preocupe viitorul nu presupune sa actionezi la intamplare; este important sa iti definesti directia si obiectivele, sa actionezi pentru a le indeplini si sa nu te atasezi de ele. Important e sa ai incredere ca tot ceea ce e spre binele tau suprem se va materializa daca actionezi. Multumesc pentru comentariu si pentru povestea ta. Lumina, Iubire si Armonie in Suflet.

  3. Mary spune:

    Draga Marcela ceva asemanator cu situatia ta a fost si la mine, numai ca eu am impins lucrurile la extrem si …da m-am imbolnavit. Am fost diagnosticata cu tumoare canceroasa la san. Asta se intampla in 2010. Atunci a fost momentul de cotitura in viata mea dar am stiut sa aleg sanatatea in locul oricarui lucru si de atunci mi-am schimbat obiceiurile rele care mi-au adus boala si am pornit in calatoria catre sufletul meu.
    Acum sunt bine, mi-am regasit linistea si pacea interioara si traiesc cu intensitate prezentul, am iertat tot se s-a petrecut in trecut si nu-mi fac griji pentru viitor pentru ca am realizat ca viitorul se naste din gandurile mele prezente.
    Ma bucur ca te-am cunoscut!
    O spun de fiecare data cand iti citesc articolele.
    Cu dragoste:
    Mary

  4. Marcela spune:

    Mary, multumesc pentru comentariu si pentru ca ai impartasit povestea ta. Felicitari ca ai depasit acea situatie si acum pretuiesti fiecare clipa. Si eu ma bucur ca ne-am cunoscut. Lumina, Iubire si Armonie in suflet.

  5. Hani spune:

    Cred, ca in esenta fiecare purtam in noi, sau dupa noi, o astfel de poveste, mai mult sau mai putin din amanunte…
    Adevarul e ca nu prea stim cand sa ne oprim, avem proasta impresie ca suntem atotputernici si noi suntem stapanii… insa cand te trezesti si vezi ca realitatea e cu totul alta, abia atunci incepi sa te intrebi: bine, bine, eu incotro?

    Marcela, ai scris din nou, ca intodeauna, din suflet, ceea ce nu are cum sa nu ajunga acolo unde-i este sortit :-)
    Multumesc, draga Marcela!

  6. Marcela spune:

    Gabriela, asa e…fiecare avem povestea noastra.
    Multumesc pentru aprecieri. ♥

  7. GHERDA spune:

    Pierdem timp pretios din scurta viata dupa lucruri materiale ,cheltuim energie pretioasa fara rost si ajungem sa ne trezim din transa dupa 20 ani si te uiti mirat ,,ba ,,nu am avut timp sa i spun copilului povesti ,,acum are 20 ani ,,nu mai pot sa merg cu el in brate ” are 20 de ani

  8. Marcela spune:

    Fănică, avem liberul arbitru sa facem alegeri in fiecare moment. Important e sa constientizam ca totul depinde de noi. :)

  9. Sorin spune:

    Ideal ar fi sa putem invata din lectia altora cu privire la acest aspect, cu privire la sanatate dar preferam sa ne dam cu capul de cateva ori de tavan, sa ne doara rau ca apoi sa ne ferim.

    Am rasfoit una din cartiile lui Dalai Lama si exact la citatul respectiv am ajuns si mie mi-a placut si este plin de adevar!

  10. Marcela spune:

    Asa e, Sorin. Ideal e sa invatam din experienta celorlalti si nu prin suferinta. Ce sincronicitate cu citatul. Multumesc pentru comentariu.:)

  11. Olga spune:

    Va multumesc inca o data ca existati, toate aceste fete minunate luminate care ne deschideti usa in fiecare saptamana !
    Povestea mea este simpla, seamana mult cu a ta pentru ca noi romancele suntem femei foarte destepte, puternice si vrem sa schimbam lumea, sa mutam muntii, sa ne sacrificam, Fefeleaga sau Maria Lipan fac parte din noi, nu a fost simpla poveste….
    Numai ca, intr-o zi trebuie sa facem virajul, cele care ne trezim si intelegem, eu l- am inceput acum vreo zecz ani cand am avut ub accident, am cazut, m – am lovit la cap, am suferit o operatie si doua saptamani nu am dormit s am inceput sa fac conexiuni, si sa cuget si cand am tras linie, rezultatul era negativ….am schimbat ceva…dar nu a fost destul de anevoios, eu am 55 ani…incet incet m-am imbolnavit din nou de singuratate, de tristete, urat si deznadejde….atunci bunul Dumnezeu mi- a adus o prietena care m- a ajutat, am inceput sa invat, sa imi schimb felul de a ma vedea, am invatat stima personala, respectul, iubirea. Am mers la cursuri si sunt la nivel de maiestrie Reyki, practician Karuna si am facut de asemeni Mental Healing la nivel de Master Class. Am cunoscut oameni minunati si plini de iubire, acum sunt in Franta, mi-am gasit fericirea, mi- am implinit visul de a munci si a trai aici, sunt o femeie implinita, fericita, miltumesc bunului Dumnezeu pentru fiecare clipa pe care o traiesc, pentru fiecare raza de soare, pentru fiecare fir de iarba, pentru soare, pentru stele pentru ca ne apara si ne Lumineaza. Va doresc la toate sa va cultivati corpul si spiritul, sa aveti incredere si sa faceti numai bine, sa credeti in voi si sa va fixati obiective pentru care sa luptati, viata e o minune trebuie traita si trebuie sa profitam din plin, asa cum spun francezii!
    Cu mare drag si Lumina!

  12. Marcela spune:

    Multumesc, Olga, ca ai impartasit povestea ta. Felicitari pentru modul in care ti-ai cultivat spiritul. Lumina, Iubire si Armonie in suflet.

  13. Andreea Maier spune:

    Marcela, nu am apucat sa citesc decat primele randuri din materialul gratuit….ca am inceput sa rad in hohote. Mi-a palcut cand ai zis…oamenii nici macar nu cereau iar eu ma ofeream sa dau! Acolo am fost si eu atata vreme…. Era placut ca aparea o “prietenie” … :) Apoi bineinteles ca banii ori nu-i recuperam, ori ii recuperam foarte greu…si ma gandeam …asta e, am mai luat o teapa si culmea, eu chiar vroiam sa-i ajut!!!!! Si apoi am realizat…probabil exact atunci cand trebuia…ca fiecare trebuie sa-si invete lectia si nu am niciun drept sa imi asum responsabilitatile oamenilor din jurul meu. Eu ma incarc(am) cu multa energie negativa iar pe ei ii opream sa-si inveteii lectiile. De ceva vreme nu mai fac asta. Iar banii au inceput sa circule. Plus, de fiecare data cand platesc facturile sunt recunoscatoare. Am inceput sa am grija de bani. Nu mai dau la intamplare, primesc restul, ii gestionez altfel. Mai e de invatat, dar sunt deschisa pentru fiecare zi. Imi incepu ziua multumimd si cu mult CURAJ! Am realizat ce eliberator e curajul. Am inceput sa infrunt frica. Ma bucur de viata! Iti multumesc si sunt recunoscatoare ca ESTI!

  14. Marcela spune:

    Andreea, multumesc pentru comentariul despre materialul oferit la inscriere. Ma bucur ca ai rezonat si ca te-ai regasit in poveste :). Felicitari pentru ceea ce ai obtinut. Intotdeauna avem de invatat. Lumina, Iubire si Armonie in suflet. Te pup.

  15. Nicole spune:

    Marcela,îmi place mult cum scrii,îmi placarticolele tale si mai presus de toate sufletul tău minunat si cald.
    Dăruiești gânduri și multă armonie celor care te urmăresc.Felicitări pentru tot.Mulțumesc că exiști și mulțumesc că te-am întâlnit.
    Avem nevoie de ARMONIE ÎN SUFLET!

  16. Marcela spune:

    Multumesc, Nicole. Toti avem ganduri de daruit, important e sa constientizam ca ceea ce pare obisnuit pentru noi poate fi extraordinar pentru ceilalti.

  17. Costin spune:

    “Sanatatea este o comoara pe care putini stiu sa o pretuiasca, desi aproape toti se nasc cu ea”

    Am cunoscut un tanar plin de viata si mereu cu zambetul pe buze care la doar 27 de ani a fost nevoit sa isi ia la revedere pentru totdeauna de la cei apropiati. Atac cerebral au spus doctorii insa eu cred ca stresul a fost cauza. Pentru mine a fost momentul in care am hotarat ca sanatatea este CEL MAI IMPORTANT BUN pentru mine si familia mea.

    Lumina, iubire si armonie tuturo!

    Cu sinceritate,
    Costin

  18. Marcela spune:

    Costin, multumesc pentru comentariul si povestioara ta. Sanatatea e foarte importanta si te felicit pentru hotararea luata. Lumina, Iubire si Armonie in suflet.

  19. ildiko spune:

    avem multe de invatat cu totii dar din pacate nu santem atenti la noi,da asta incerc sa renunt la multe din afacerile noastre pentru a ramane mai mult timp pentru mine,dar parca nu sant implinita,parca ajung sa stau sa pierd timpul si sa simt ca sant absenta din tot ce se intampla!….

  20. Marcela spune:

    Ildiko, important e ca ai constientizat ca ai nevoie de timp pentru tine. Pe masura ce iti vei aloca un timp mai mare zilnic te vei reconecta cu sufletul tau si vei redescoperi bucuriile vietii. Poate te ajuta si aceasta meditatie: http://www.armonieinsuflet.ro/meditatie-de-relaxare-a-corpului-si-a-mintii/. :)

  21. MARIANA spune:

    Toata lumea apreciaza articolul, dar el intruneste aprecieri nu doar ca este bine conceput, ci pentru ca este adevarat…ca cineva si-a spus povestea de viata, si ce sa vezi? nu i se intimpla doar Marcelei. Intr-un fel sau altul toti traim aceasta drama, a nestiintei de a ne asculta sufletul la momentul potrivit. Eu cred ca toti, sau marea majoritate, stim cam ce ar trebui sa facem ca sa ne fie bine; ideea e ca pentru ca putem, zicem noi, facem cu mult mai mult, ne agitam si pentru probleme care nu sint ale noastre…intr-un cuvint alegem sa traim si vietile celor dragi, sub umbrela ca-i iubim si avem grija de ei. Dar este o mare diferenta intre a iubi si a iubi posesiv. Ma gindesc ca atunci cind cineva, din motive nu tocmai ortodoxe, ne spune “esti un bou”, poate nu ar trebui sa ne simtim jigniti…si noi, ca si ei, ne inhamam sau sintem inhamati, la un jug, metaforic vorbind, si tragem, ca si ei, pina cadem din picioare.
    De vorbit, de avut intentii este foarte usor, relativ usor, dar de pus in practica e al naibii de greu…Cum sa-i spui asemenea lucruri, pentru ea de domeniul fanteziei, unei mame singure cu 7 copii, de exemplu, care nu lucreaza si nu are ce sa le dea de mincare.? Pot fi date nenumarate exemple de acest fel. Avem in spatele nostru multe experiente din care nu am invatat nimic, avem experiente din care am fugit si nu le-am incheiat si acum isi produc efectul in bucla…e ca si cum un copil de 6-7 ani, de clasa intii vrei sa aiba performanta daca il duci direct la liceu.
    Poate modul de a face cunoscute aceste lucruri ar trebui sa fie altul, unul care sa ajunga direct la toate sufletele, ca o suntare a mintii, a ego-ului, a fricilor de orice fel, a temerilor .
    Mergi inainte Marcela

  22. Marcela spune:

    Mariana, multumesc pentru comentariu si pentru ceea ce ai impartasit. Niciodata nu o sa putem multumi toate sufletele, de aceea pentru mine e important ca ceea ce fac sa fie in armonie cu sufletul meu si persoanele care rezoneaza vor veni singure.:)

  23. Ecaterina spune:

    Am citit pot sa spun aproape pe nerasuflate articolul scris de tine draga mea Marcela.Se spune ca din greseli invata omul si asa si este!De ce pana nu suntem trantiti la pamant nu reusim sa constientizam ca viata este numai una?Oare de ce din nou cum spune un proverb ca,pana nu dai cu capul de pragul de sus nu-l vezi si pe cel de jos?Pot spune ca am trecut aproape prin aceiasi situatie ca si tine scumpa mea.Doar ca,aveam 2 copii de crescut,sotul lucra pe ture,iar eu eram calul de bataie.Iesiam de la serviciu,faceam cativa km pe jos pana la Piata Mare pentru a-mi face cumparaturile,ajungeam acasa tot pe jos ca sa fac economie,imi luam copii de la cresa caci pe fetita am dat-o de la sase luni,iar baiatul avea 2 ani si ceva,ajunsi acasa dale sa manace,schimbai,spala rufe,calca rufe, fa mancare,si ma culcam pe la 3 sau patru dimineata.Dimineata la 5 in picioare,pregateste copii,fugii si du-i la cresa,dezbraca-i de hainutele de acasa si imbraca-i in hainutele de acolo,fugi 10minute pana la autobuz,ia autobuzul,da-te jos si fugi iar 10 minute pana la serviciu,si acest serviciu a fost timp de 5 sau 6 ani.Nu mancam decat odata-n zi,pana cand am produs asa un dezechilibru corpului ca era cat pe ce sa termin cu viata, si viata cu mine.Atunci am aflat de dr.Virginia Faur,am mers la Lugoj bunul Dumnezeu sa o binecuvanteze,m-a repus pe picioare.Dar ceia ce m-a trezit a fost cu totul altceva.Eram internat la Tg.Mures la un profesor dr.Grecu Gheorghe,si acest om deosebit ii spune unei fete din salon cu mine, caci acelei fete ii murise sotul,ii spune:”Daca tu nu vrei sa constientizezi ca ai 3 copii acasa,si sa iesi din starea asta,atunci vei ajunge langa sotul tau”Pentru mine aceasta a fost cea mai puternica lectie a vietii mele caci ia zis:Corpul unde este rau se taie se scoate afara se coase si in timp se vindeca,dar psihic tu esti unicul medic”Asta n-am uitat-o si nici n-o voi uita vreodata.Sunt mult mai multe de spus dar imi vine nepotica!Multumesc pentru destainuirea ta sincera si fii binecuvantata cu tot ce pot fi mai bun si maret pentru tine,sufletul tau si toti cei dragi tie!Te imbratisez cu dragoste,Ecaterina

  24. Marcela spune:

    Multumesc pentru povestea ta, Ecaterina. Toate cele bune. :)

  25. maria spune:

    d
    DUMNEZEU NE AVERTIZEAZA DAR NOI NU LUAM IN SEAMA.DE ACEA DAU UN SFAT PRIVITI VIATA CU RESPECT,TRAITI ZIUA DE ASTAZI CA PE ULTIMA DIN VIATA VOASTRA,MIINE NU SE STIE.O PERSOANA DRAGA MIE A PLECAT DE ACASA LA PLIMBARE SI PESTE 5 MINUTE A FACUT UN ACCIDENT VASCULAR CU INUNDATIE MARE CEREBRALA PE STRADA SI DUPA O JUMATATE DE ORA,PRIMESC VESTEA CA A DECEDAT.A PLECAT DE ACASA SI NU S-A MAI INTORS NICIODATA.
    ATUNCI CE SINTEM NOI?SINTEM ACTORII VIETII NOASTRE,NE JUCAM ROLUL SI APOI SE TRAGE CORTINA! TREBUIE SA APRECIEM SI SA MULTUMIM PT.FIECARE ZI TRAITA,SA FIM MAI BUNI MAI INTELEGATORI SA MILOSTIVIM PE CEI CARE NU AU,CHIAR DIN PUTINUL NOSRTU,SA NU SRINGEM AVERI EXAGERAT PE INOCENTA ALTORA CA TOTUL SE PLATESTE,POATE PLATESC COPII NOSTRI PT.NESABAUIRILE NOASTRE SUB FORMA DE KARME.ATUNCI HAI SA FIM MAI BUNI CU TOTII SA MULTUMIM CA EXISTAM SA NE RUGAM SA NE LUMINEZE DUMNEZEU! DOAMNE AJUTA!

  26. Marcela spune:

    Da, Maria. Suntem conectati permanent cu divinitatea, important e sa constientizam aceasta conexiune si sa “auzim” mesajele transmise.

  27. maria spune:

    Da Marcela ai dreptate ca suntem conectati permanent cu
    divinitatea,chiar primesc mesaje prin vise ,dar nu stiu mereu sa interpretez.Chiar si intimplari pe care le prevad sau le evit si apoi realizez ca forta divina si ingerul meu pazitor ma indruma.Acum meditez la deblocarea banilor,dar ceva inconstient in ultima perioada m-a facut ordonata si sa-i iubesc mai mult.Dupa ce am citit materialul tau am realizat ca ingerul meu pazitor ma indruma.
    UN GIND BUN PT.TINE SI DUMNEZEU SA TE OCROTEASCA.
    PACE SI DRAGOSTE PT.TOTI LOCUITORII ACESTUI PAMINT.

  28. Marcela spune:

    Frumoasa constientizare, Maria. Te felicit.

  29. Gabriel spune:

    Referitor la aceasta poveste am gasit o poezie care mi-a placut foarte mult. Aceasta poezie sta scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca, jud.
    Sibiu , loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de
    parintele-calugar David.

    Atat de frumoasa pe cat de adevarata.

    Un lung tren ne pare viata.
    Ne trezim in el mergand,
    Fara sa ne dam noi seama,
    Unde ne-am suit si cand.

    Fericirile sunt halte,
    Unde stam cate-un minut,
    Pana bine ne dam seama,
    Suna, pleaca, a trecut.

    Iar durerile sunt statii
    Lungi, de nu se mai sfarsesc
    Si in ciuda noastra parca,
    Tot mai multe se ivesc.

    Arzatori de nerabdare,
    Inainte tot privim,
    Sa ajungem mai degraba
    La vreo tinta ce-o dorim.

    Ne trec zilele, trec anii,
    Clipe scumpe si dureri,
    Noi traim hraniti de visuri
    Si-nsetati dupa placeri.

    Multi copii voiosi se urca.
    Cati in drum n-am intilnit,
    Iar cate-un batran coboara,
    Trist si frant, sau istovit.

    Vine-odata insa vremea,
    Sa ne coboram si noi.
    Ce n-am da atunci o clipa,
    Sa ne-ntoarcem inapoi?

    Dar pe cand, privind in urma,
    Plangem timpul ce-a trecut,
    Suna goarna VESNICIEI:
    *Am trait si n-am stiut*

  30. Marcela spune:

    Ce frumos. Multumesc din suflet, Gabriel, pentru poezie. E minunata.

  31. maria spune:

    Te apreciez f.mult Marcela,acum faci parte din Drumul Vietii mele.Matreialele tale sunt de ajutor multor persoane interesate. MULTUMESC SI SUNT RECUNASCATOARE CA MI-AI SCHIMBAT VIATA SI FELUL DE GINDIE! Multumesc si sunt Recunascatoare Divinitatii pt.Lumina adusa pe Drumul Vietii mele1.
    Te imbratisez cu dragoste si iubire!
    MARIA

  32. maria bozsanui spune:

    Iarta,iubeste si intelege ! functioneaza destul de bine daca vrei!

Lasa un comentariu