„Pe mine nimeni nu mă iubește”

dureri capAnda a venit la ședințe individuale pentru că de câteva luni are dureri mari de cap.

Fusese la medici, luase pastile, însă durerea nu răspundea la nici un tratament.

Am început să explorez împreună cu ea rădăcina acestei dureri și am ajuns la o convingere limitativă care o sabotase ani de-a rândul și anume

Pe mine nimeni nu mă iubește”

Anda și-a amintit că, atunci când a venit pe lume frățiorul ei, s-a simțit dată la o parte pentru că toată atenția părinților ei s-a îndreptat către bebeluș.

Avea 3 ani și nu înțelegea de ce „prințesa” de până atunci căzuse în dizgrație. De multe ori își lua jucăria preferată, un ursuleț de plus, se retrăgea într-un loc unde să nu o găsească nimeni și plângea. Vorbea cu ursulețul și îi povestea ce i-au făcut mama și tata și concluzia ei era că „pe mine nimeni nu mă iubește”.  

Așa a început să fie răutăcioasă atât cu părinții cât și cu fratele ei. Mama, fiind ocupată cu cel mic, nu a înțeles de unde venea această răutate a Andei și de aceea o pedepsea destul de des. Ușor, ușor, Anda s-a închis în ea și „inima i s-a împietrit” cum spune ea.

Datorită acestei convingeri a atras în viața ei persoane care să îi confirme că pe ea nimeni nu o iubește. Relațiile ei cu bărbații au fost dezastruoase și nu a avut noroc nici în căsnicie pentru că este deja la a treia căsătorie și nici aceasta nu funcționează. I-a fost foarte greu să înțeleagă că cei din exterior doar oglindeau o convingere puternică formată în copilărie.

Citește tot articolul

De ce ți-e frică, nu scapi!

Cornel a experimentat pe pielea lui că „de ce ți-e frică, nu scapi”. Are afacerea lui de la 30 de ani și a fost pe val mulți ani. În ultima vreme, nu îi mai iese nimic și pe deasupra s-a și îmbolnăvit. A venit la ședințe individuale după ce mi-a trimis un mail în care mi-a scris:

mail„Marcela, citesc cu mare interes ceea ce scrii pe blog și m-am hotărât să încep să fac terapie. Îți spun încă de la început că am așteptări mari de la tine. Te-am ales pentru că provii din mediul de afaceri și am credință că mă poți ajuta. Hotărârea nu am luat-o chiar de bunăvoie, ci în urma unui consult medical în care am fost diagnosticat cu ulcer. Pe lângă medicație și regim alimentar strict, medicul mi-a spus că dacă nu îmi schimb modul de gândire, boala va recidiva….”

Ne-am întâlnit destul de repede și a început să îmi povestească:

– Am prostul obicei de a mă îngrijora. În zilele în care încasările nu sunt cele așteptate, îmi trec prin gând tot felul de idei că o să dau faliment, că nu o să mai am cu ce să îmi întrețin familia. Uneori chiar mă văd în ipostaze destul de neplăcute. Mă lupt cu gândurile astea și nu pot să le anihilez. De când am intrat in afaceri, mi-a fost frică să nu mă îmbolnăvesc și să nu mai pot coordona toată activitatea. Sunt vinovat de tot ce mi se întâmplă acum și sunt dispus să fac tot ceea ce trebuie ca să îmi revin.

Observi din spusele lui Cornel că pe lângă dialogul interior defectuos, se mai și învinovățea și toate astea îl plasau undeva jos pe scala stărilor sufletești. Dialogul interior ține de gândirea pesimistă sau optimistă.

de ce ti-e frica nu scapi

Citește tot articolul

Cum să ieși din „regimul de urgență” și să te eliberezi de stres

Trăim vremuri în care fără să conștientizăm trăim viața, mult prea des,  în „regim de urgență”. Viața trăită în acest fel seamănă cu condusul unei mașini în viteza întâi ținând, simultan, piciorul pe accelerație. Astfel „conduci prin viață” fără vreun răgaz in care să te gândești să schimbi viteza și astfel uzezi mașina.

Dacă trăiești mult timp în acest „regim de urgență”:

  •  inima este afectată determinând apariția aritmiei sau a tensiunii arteriale ridicate,
  • digestia se face cu greutate
  • și sistemul imunitar slăbește.

Aceste consecințe au la bază un sistem nervos dezechilibrat care consideră lumea din jur ca fiind unica realitate. Atenția și conștiența se concentrează, în primul rând, pe tot ce alcătuiește mediul extern.

Ești în „regim de urgență” când:

  • te concentrezi exagerat asupra propriilor probleme
  • te agăți de obiectele pe care le posezi prin frica de a nu le pierde
  • îți critici propriul aspect fizic
  • îți critici cunoscuții
  • ești mereu pe fugă

Toate aceste stări nu îți mai lasă decât puțînă energie de procesare pentru a rămâne atentă la ce se întâmplă în interiorul tău. Când te cramponezi de lumea din jur, îți este greu să te concentrezi pe realitatea ta internă, pe sufletul tău.

Citește tot articolul

Le-am îngropat atât de adânc…că nici nu mai pot să le scot

ingropat

Roxana a venit la ședințe individuale ca să se regăsească pe ea. De ceva vreme simțea că duce în spate „saci de pietroaie” colectate de-a lungul timpului. Orice își propunea să facă, simțea că este trasă înapoi de o forță invizibilă. Din tot ceea ce am lucrat cu ea, cel mai greu i-a fost să uite faptul că mama sa a încredințat-o, la vârsta școlară, bunicii. A înțeles intenția bună din spatele acestei decizii a mamei ei, însă cu suferința și sentimentele îngropate de vii a fost mai greu, pentru că așa cum a zis Roxana : „le-am îngropat atât de adânc…că nici nu mai pot să le scot”. Într-un final a reușit să elibereze resentimentele, regretele și ranchiuna și de aceea i-am cerut permisiunea Roxanei să împărtășesc povestea ei cu cititorii site-ului.

Roxana, a venit pe lume într-un mic orășel de provincie. Când sufletul ei a coborât pe pământ nu a uitat în totalitate cum era în Împărăția Cerurilor. De aceea a fost o fetiță visătoare, cu gândurile „pe câmpii” cum spune ea. Mama ei, învățătoare, a simțit potențialul din interiorul ei și a hotărât să o încredințeze bunicii din partea tatălui, care locuia în București, astfel încât să „urmeze școli înalte”. La școală i-a plăcut foarte mult, ce nu i-a plăcut a fost modul în care a fost tratată de bunica, o persoană mai dura în percepția ei. De aceea a strâns în suflețelul ei de copil multe frustrări și astfel și-a învinuit mama pentru lipsa de afecțiune.

Citește tot articolul

Când nu se materializează dorințele tale

mailZilele trecute am primit un mail de la Simona, o cititoare a blogului, pe care îl împărtășesc cu tine aici:

Dragă Marcela,

Am citit cu mare atenție acest articol (Diferența dintre „a cere” și „a cerși”). Mă văd în ingrata postură de a contrazice puțin acest articol ( și asta din cauza multiplelor mele experiențe negative…). Nu odată mi-am dorit unele lucruri ( și nu mă refer la partea materială numai ci mai ales spirituală, sufletească…).

Oricât de intense au fost dorințele, uneori ajungând să visez extrem de des cum arată realizate chiar, am avut parte exact de opusul a ceea ce îmi dorisem. Am ajuns, din cauza acestor împliniri opuse dorințelor, să mă simt o cerșetoare a vieții. Dintr-o fire extrem de veselă, visătoare, optimistă, am ajuns un robot setat pe muncă, fără vise, speranțe, închisă, împietrită în fața a tot ce înseamnă sentiment. M-am autoizolat. Urăsc comunicarea, socializarea. Tot ce mă mai face fericită este munca. Dacă aș putea face asta 24 din 24…. ar fi perfect! dar nu se poate… :(.
A cere dorindu-ți din suflet ceva… nu este suficient…cel puțin pentru această viață… Poate…trebuie să cerem acum pentru a avea ce ne-am dorit într-o altă viață…

*******

Poate ai avut și tu acest gen de experiență și te-ai întrebat „care-i treaba cu dorințele astea…?„; unele se materializează, altele nu, sau și mai rău uneori îți dorești ceva și primești altceva. Din experiența personală și cea dobândită in ședințele individuale și programele online am constatat că dorințele nu se materializează când:

Citește tot articolul

Diferența dintre „a cere” și „a cerși”

 

cersi

Mulți clienți care vin la terapie îmi spun că le este rușine să ceară. Explorând de unde vine această rușine am descoperit că una din cauze este asocierea lui „a cere” cu „a cerși”. Între cele două cuvinte există o mare diferența, mai ales la nivel energetic.

Dex-ul nu prea face deosebire între ele. După cum observi mai jos chiar la explicația cuvântului  CÉRE apare –> 3. A cerși.

CÉRE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință. ◊ Expr. A cere voie să… = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să… 2. A face unei fete propuneri de căsătorie; a peți. 3. A cerși. 4. A pretinde ceva în baza unui drept; a reclama, a revendica. ◊ Expr. A cere (cuiva) socoteală (sau cont, înv.seamă) = a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacție etc. (în urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la răspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. 5. A impune; a face să fie necesar. 6. A dori, a pofti; a voi. ♦ Refl. A avea căutare, a fi solicitat.

CERȘÍ, cerșesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cere de pomană; a cerșetori. 2. Intranz. A cere ceva cu insistență (ca un cerșetor); p. ext. a se înjosi cerând ceva. – Din cere.

Cum stau lucrurile la nivel energetic?

Atunci când ceri îți exprimi o dorință, fără a avea așteptări, fără a încălca liberul arbitru al persoanei căreia te adresezi. Adică îi spui ce ai de spus și îi dai libertatea să aleagă. În momentul în care ceri sunt șanse 50% să primești ceea ce ai cerut, 50% să nu primești. Dacă nu ceri șansa e 100% să nu primești. Există și o vorba în popor care spune „copilul care nu plânge nu primește de mâncare„.

Citește tot articolul

Despre rușine și cum să o controlezi

 

rusine

Ți-a fost vreodată rușine? Ai conștientizat vreun motiv personal pentru care îți este rușine?

Rușinea este un sentiment neplăcut de inferioritate, de lipsă de demnitate sau de scădere în ochii celorlalți. Studiile arată că suntem mult mai precauți atunci când trebuie să ne destainuim rușinea decât atunci când este vorba despre alte amintiri neplăcute. Persoanele participante la studiu au recunoscut că nu au vorbit despre rușinea resimțită în ziua când s-a întâmplat; când au făcut-o au vorbit doar cu cei apropiați sau cu prieteni având același statut și aproape niciodată cu persoana care a declanșat rușinea.

Ce anume provoacă rușinea?

Săptămâna trecută am fost surprinsă de numărul mare de cititori care au preferat să-mi scrie pe mail părerea lor despre legătura dintre bani și stările sufletești, decât să posteze comentariu pe site cum făceau de obicei. Motivul specificat de cei mai mulți este RUȘINEA. Da, rușinea de ce vor crede ceilalți, rușinea că din comentariu va fi perceput că este o persoană instabilă financiar, rușine că au ajuns la o anumită vârstă și nu știu lucruri elementare.

Citește tot articolul

Cum îți afectează banii stările sufletești

Starea sufletească este una dintre acele inevitabile și misterioase părți din viață pe care e important să le iei în seamă. Înțelegerea ei îți afectează mult nu numai gândurile și perspectiva ci și nivelul general de satisfacție. Când starea ta sufletească este proastă, și moralul este scăzut.

images (11)Implicațiile stării de spirit în privința banilor sunt semnificative. Când ai o stare proastă te gândești la neîmplinirile tale mai mult decât atunci când te simți bine. Poate te îngrijorezi, poate te compari cu alții și te convingi că le merge mai bine decât ție. Stăruiești în credința că a face bani e o treaba grea. Poate crezi că nu există destui bani sau posibilități pentru a înfăptui ceva, sau că oamenii sunt egoiști și se gândesc numai la ei.

images (4)

Lucrul fascinant referitor la stările sufletești este că în mare măsură dai atenție acestor gânduri negative și demobilizatoare când ai o stare proastă. Când te simți bine, gândești cu totul altfel și nu îți faci atâtea griji. Mai degrabă decât să crezi că alții se descurcă mai bine decât tine, sau chiar să îți consumi energia comparându-te cu ei, te gândești că fiecare persoană are drumul ei. Când ai o stare sufletească bună, nu te mai plângi că a câștiga bani este o treaba grea, ci dai un bobârnac acestui raționament și cauți noi căi de a crea abundență pentru tine și implicit pentru familia ta. În loc să vezi limitele în procurarea banilor, știi că există o mulțime de posibilități de a realiza ceva. În loc să privești oamenii ca pe niște egoiști care se gândesc numai la ei, constați că majoritatea sunt foarte generoși și darnici; iar cei care nu sunt așa au pierdut contactul cu inima lor.

Așadar, ce ai de făcut?

Citește tot articolul