Deși nu avea timp, a îndrăznit să-și urmeze pasiunea

Sunt multe persoane, care pe lângă activitatea pe care o desfășoară cu drag, simt imboldul sufletului de a-și urma pasiunea. Este și cazul Manuelei, fascinată de nutriție, care inițial și-a pus această pasiune în practică în afacerea pe care o are împreună cu fratele ei. Este vorba de meniul „Sănătos de bun”, realizat în colaborare cu nutriționista Mirela Vlad, pe care îl găsești la restaurantul pensiunii  Floarea Soarelui din Brașov. Manuela a simțit să se ocupe mai mult de pasiunea ei, mai ales că a absolvit facultatea de medicină și în urmă unei experiențe personale a urmat și cursuri de nutriție. Cea mai mare provocare a fost să își reorganizeze agenda destul de plină ca să poată face loc și noii activități.
site
Chiar dacă când ne-am cunoscut nu prea avea încredere în mediul online, a experimentat personal și așa a luat naștere site-ul pe care scrie acum Nutriționistul tău .
Când am început ședințele de business coaching, Manuela nu știa nimic despre cum să-și facă un site, cum să se promoveze online și să facă ședințe pe skype. Apreciez perseverența de care a dat și dă dovadă în a învăța și aplica lucruri noi. Află mai multe despre călătoria Manuelei citind răspunsurile de mai jos la întrebările adresate de cititorii Armonie în suflet.
 
Ce te-a determinat
să apelezi la ajutorul unui specialist?
 
Aveam o grămadă de idei, îmi plăcea mult domeniul ales, cu toate acestea trecea vremea și nu puneam nimic în practică, amânam mereu momentul începerii gândindu-mă că nu am timp. De săptămâna viitoare sigur încep…am spus câteva săptămâni la rând.
Îmi părea totuși rău de timpul pierdut dar, pentru că nu vedeam firul roșu al drumului pe care să merg am apelat la un specialist, Marcela. Nu regret nici o clipă, din contra, a fost o decizie care a schimbat mersul lucrurilor. E vorba despre muncă, planificare și dăruire. Doar așa visurile se împlinesc.

Citește tot articolul

Lucrurile se întâmplă când le dai voie să se întâmple

Lucrez în fiecare zi în ședințe individuale cu oameni care simt că „s-au rătăcit” și nu mai găsesc calea. Îmi place ceea ce fac și mă bucur de rezultatele fiecărei persoane. Am observat că „lucrurile se întâmplă când le dai voie să se întâmple”. Este și cazul Laviniei care după ce și-a vindecat trecutul în terapie, și-a descoperit pasiunea și și-a pus-o în practică urmând ședințe de business coaching. Îi mulțumesc Laviniei pentru deschiderea și amabilitatea de a răspunde întrebărilor adresate de cititorii site-ului, răspunsuri pe care le găsești mai jos.

 

Ce anume te-a determinat

să apelezi la ajutorul unui specialist?

 

Dorința de schimbare și frica. Am să le explic pe amândouă.

unhappy-at-work-4

După ce am luat hotărârea să renunț la un job epuizant, am avut timp să stau cu mine. Și mi-am făcut un rezumat la ce am realizat și ce nu până atunci. Nu am fost mulțumită și am început să dezvolt resentimente, față de mine, față de oamenii din viața mea, față de alegerile făcute…până când am ajuns într-un blocaj pe toate planurile. Cu toată cunoașterea mea nu am putut să ies din acel blocaj, ba mai rău am răscolit trecutul și am adus probleme vechi, legate de părinți, în momentul prezent. Și am început să mă simt rău… nu-mi trecea cu nici un medicament, iar medicii spuneau că nu am nimic. “Odihnă, multă odihnă, după 17 ani de muncă în ture, corpul are nevoie de odihnă”. Însă eu știam că nu este doar atât… simțeam că este altceva.

Citește tot articolul

Cum să scapi de „scuzemie” și să te bucuri de fiecare clipă

„Atunci când înțelegem că scuzele nu contează, putem începe să ne eliberăm. Odată ce vedem că temerile subconștiente– nu circumstanțele externe- sunt adevărata problemă, putem prelua controlul asupra noastră și asupra vieților noastre. Și atunci când preluăm controlul asupra noastră, putem fi, face și avea orice vrem.”

-Jack Canfield și Mark Victor Hansen – Îndrăznește să învingi.

Iubesc acest citat și am simțit să îl împărtășesc cu tine. Ani de zile  când nu aveam „chef” să fac ceva găseam scuze.

„nu este momentul potrivit”,

„dacă aș avea mai mult timp…”,

„dacă m-ar sprijini mai mult familia”,

„dacă aș avea mai multi bani”,….

Scuzele mă făceau să mă simt bine pe moment, dar temerile din subconștient mă sabotau în continuare. Totul a fost până în ziua în care „mi-a ajuns cuțitul la os”.

Citește tot articolul

Propunere de promenadă pentru sufletul tău

Am avut o săptămână plină de activități și de aceea l-am rugat pe soțul meu, Adi, să scrie un articol pentru tine. Și pentru că noi la sfârșit de săptămână ne plimbăm foarte mult, Adi îți face o propunere de promenadă interesantă.

*******

propunere de promenadaCând ne-am mutat în București, în 2010, eu și soția mea am fost ușor compătimiți de rude și de prieteni: „vă mutați din orașul pe care îl știți de 45 ani ca să mergeți în infernul din capitală.

Acolo e aglomerațiegălăgiemizerieviață scumpă, etc.”.

Exact șabloanele pe care le auzim de ani și ani despre București. Culmea e că sunt stereotipuri perpetuate nu numai de provinciali ci și de unii bucureșteni, care, datorită stresului îndurat mai ales în traficul auto zilnic, ajung să își disprețuiască orașul și să nu vadă decât partea mai puțin plăcută a Bucureștiului.

Citește tot articolul

Despre materializarea unei dorințe – poveste amuzantă

distractie

Pentru că e sfârșit de săptămână și urmează două zile de relaxare, o să îți povestesc despre cum am cerut eu materializarea unei dorințe și cum mi-a răspuns Universul.

Cu siguranță te vei distra și vei învăța multe.

În anul 2006 după ce am luat decizia să ascult glasul sufletului, am făcut cunoștință cu lumea dezvoltării personale. Am început să citesc multe cărți și bineînțeles să testez dacă metodele funcționează. În perioada aceea era un concurs la telefonia mobilă la care sunt abonată, în urmă căruia se castiga un automobil  WW Touareg. Am respectat toate condițiile de participare și am lucrat și pe transmiterea dorinței clare de a câștiga acest automobil, așa cum învățasem din cărțile de dezvoltare personală.

Citește tot articolul

Despre coincidențe și părerea mea despre ele

Astăzi o să îți povestesc despre coincidențe și părerea mea despre ele.

coincidente iarnaSe întâmpla în iarna anului 2012. Ninsese mult și peste tot erau troiene de zăpadă. Imediat ce am ajuns în bulevardul principal, am observat utilajele care curățau strada pentru a ușura traficul. Deodată mi-am amintit că nepoata mea plecase în delegație pentru mai multe zile, înainte să dea ninsoarea. De obicei își parca masina unde mai găsea loc liber când se întorcea seara de la muncă și o mai lăsa și „pe lângă” parcare. De vreo două ori chiar i-au ridicat mașina și a trebuit să plătească amendă ca să și-o poată recupera.

Citește tot articolul

Fluturaș, tu ai aripioare? – despre cântece și convingerile limitative

 țîîîr…țîîîr….țîîîr.   Uraaaa! a sunat de pauză.

Abia începusem clasa a-V-a de două săptămâni și cea mai mare bucurie era pauza mare. Clasa noastră era la etajul doi și în pauzele mici nu aveam timp să coborâm și scările, să ne și jucăm. Eram destul de dezorientați de faptul că la fiecare oră intra alt profesor și făceam eforturi să îi reținem pe fiecare.

Cu profa de muzică era altceva. Ne cucerise de la prima oră. Avea o voce caldă și prietenoasă, vorbea calm și avea multă răbdare cu noi. În ora care tocmai se terminase, ascultasem Nunta lui Figaro și doamna Ioan, profesoara de muzică, ne tradusese versurile. Eram cu toții încântați și alergând să ajungem mai repede în curtea școlii fredonam:

 

Fluturaș nu mai ai aripioare,

Domnul Conte ți le-a retezat!

 

 

Citește tot articolul

Un punct de cotitură

Noiembrie 2005.  O zi răcoroasă de toamnă la fel de agitată pentru mine ca toate celelalte din ultimii ani. Nici nu bănuiam că acea zi va fi un punct de cotitură în viața mea.

Aveam împreună cu soțul meu, de câțiva ani buni, afacerea noastră. Excelent ai să spui și ai dreptate…dacă mi-aș fi gestionat bine resursele. Erau zile în care uitam să mănânc sau uitam să plec de la birou acasă. Vroiam să fie totul perfect și deși aveam destui angajați până nu verificam eu totul nu mă simțeam bine. De multe ori mă consumam inutil pentru lucruri minore care le putea rezolva oricine din firmă.

Să revin totuși la aceea zi. Ieșisem din bancă și discutam cu soțul meu despre ce mai era de făcut când am simțit că alunec și m-am trezit jos pe asfalt.

Citește tot articolul