Ai rostit vreodată aceste cuvinte, chiar și doar în gând?
„Tu m-ai făcut să sufăr.”„Din cauza ta mă simt așa.”„Tu ar trebui să te schimbi.”
E în regulă. Cu toții o facem, uneori fără să ne dăm seama.Dar adevărul greu de privit în față este că reacțiile noastre vorbesc mai mult despre noi decât despre ceilalți.
În spatele fiecărei reacții intense se află o rană.
O rană nevindecată, o frică veche, o amintire dureroasă pe care ai ascuns-o în adâncul sufletului.
Și atunci când cineva, fără intenție poate, atinge acel loc sensibil, simți durerea.
Și reacționezi.
Îl învinovățești. Îl respingi. Îl vrei schimbat.
E un mecanism de apărare.
Îți dă impresia că ești în control. Că nu e despre tine.
Dar realitatea este că asta te ține blocat.
Te ține prins în durere.
Te ține departe de tine.
Oamenii care te rănesc sunt oglinzi.
Nu e o propoziție ușor de înghițit.
Dar e una care îți poate schimba viața.
De fiecare dată când cineva apasă un buton dureros din tine — te face să te simți mic, neiubit, trădat sau furios — ai de fapt o oportunitate.
O șansă rară să vezi o rană care încă nu s-a vindecat.
Pentru că adevărul este simplu: durerea ta nu pornește cu ei. Ea începe dinăuntrul tău.
Oamenii care te rănesc sunt oglinzi care reflectă ceea ce încă nu ai avut curajul să privești:
– Insecurități.– Lipsa iubirii de sine.– Tipare învățate în copilărie.– Așteptări care te-au lăsat gol pe dinăuntru.
Acceptarea acestui adevăr nu este ușoară.Îți cere curaj. Îți cere sinceritate.
Îți cere să te întrebi:
– Ce parte din mine suferă acum?– Ce refuz să văd?– Ce ciclu se tot repetă în viața mea?
Acceptarea nu înseamnă că ce s-a întâmplat a fost corect.Nu înseamnă că trebuie să rămâi lângă oameni toxici.
Nu înseamnă că ești slab.
Înseamnă că alegi să nu-ți mai otrăvești sufletul cu judecată și resentimente.
Că alegi să lași jos povara trecutului.
Că în loc să te închizi, alegi să te vezi.
Complet, uman, vulnerabil, dar întreg.
Marcela Mantz
Coach și Facilitator Constelații ReGeneration