Tu din ce energie dăruiești?

Tu știi, cu adevărat, din ce energie dăruiești?

Poate că întrebarea asta, aparent simplă, îți poate schimba felul în care te raportezi la tine și la ceilalți.

Intuiesc că ești un om care oferă și o faci mereu.

Ești acolo când e nevoie de tine.

Dai timp, sprijin, atenție, resurse, prezență.

 Dar o să te întreb direct și fără ocolișuri.

Când ai stat ultima oară să te întrebi, cu adevărat, din ce energie dăruiești?

E o generozitate născută din echilibru?

Sau e o dăruire care vine din gol, din oboseală, din nevoia de a te simți suficient?

Pentru că sunt momente când dăruiești dintr-o zonă de oboseală, de epuizare interioară.

Ai inima bună, dar nu mai ai resurse.

Nu mai ai spațiu pentru tine.

Și totuși, continui să dai.

Pentru că „așa trebuie”, pentru că ai fost învățat că ești valoros doar dacă oferi.

Dar dăruirea din acest spațiu e un sacrificiu care te usucă puțin câte puțin.

‼ Iar paradoxul este că nici cel care primește nu se bucură cu adevărat.

Poate simte presiunea ta, vinovăția ta, oboseala din gestul tău.

Poate simte că trebuie „să aprecieze” cu forța, să-ți răspundă, să-ți rămână dator.

Când dăruiești din epuizare, fără să fii bine cu tine, darul tău va purta, fără să vrei, o povară invizibilă.

Oamenii nu simt doar gestul.

Simt energia. Și energia spune tot.

Dar când dăruiești din preaplinul inimii… atunci se întâmplă magie.

Energia aceea curată, clară, caldă… se simte.

E un dar care nu cere nimic înapoi.

Nu apasă, nu condiționează, nu e însoțit de așteptări.

Este o binecuvântare pură, un spațiu de siguranță pentru celălalt.

 Și atunci, cel care primește… se deschide.

Se simte văzut, onorat, iubit. Fără presiune.

Gestul tău, cuvântul tău, prezența ta devin o lumină, o sursă de inspirație.

 Dăruirea ta devine vindecătoare.

Nu pentru că e mare sau spectaculoasă, ci pentru că vine din echilibru, din armonie.

Dintr-un om care este bine cu el însuși.

 Aceeași faptă, același gest, aceeași vorbă… dar o diferență colosală: energia din spate.

 Dacă dăruiești dintr-o zonă de epuizare interioară, aminteste-ti să faci pauză!

Pentru că adevărata generozitate începe cu tine.

Dăruiește. Dar nu te sacrifica.

Fii lumină. Dar nu arde până la cenușă.

Oferă. Dar doar dintr-un spațiu în care te ai pe tine întreg.

Pentru că darul tău cel mai valoros e cine ești când ești bine cu tine.