Te-ai trezit vreodată în rolul de „părinte” în relația ta de cuplu?
Poate că la început doar ai vrut să fii acolo pentru celălalt.
Să-l susții, să-l încurajezi, să-l protejezi.
Să-i amintești ce are de făcut, să-i porți de grijă, să preiei tu greul când nu se simțea în stare.
Ai crezut că asta înseamnă iubirea adevărată: să fii tu persoana cea mai puternică, cea mai responsabilă, persoana care „ține totul în echilibru”.
Dar, în timp, ceva s-a rupt în tine.
Ai început să simți că duci relația în spate.
Că tu faci mereu primul pas.
Că dacă tu nu acționezi, nu se mișcă nimic.
Că celălalt se retrage, evită responsabilitatea, așteaptă mereu ca tu să decizi, să rezolvi, să „salvezi”.
Și poate, fără să-ți dai seama, ai alunecat într-un rol care te epuizează: cel de salvator.
Ai ajuns să te comporți ca un părinte emoțional, iar partenerul tău ca un copil care nu își asumă nimic.
Și cu cât ai încercat mai mult să ajuți, să repari, să controlezi, cu atât el sau ea s-a închis mai tare, s-a retras sau a devenit și mai dependent de tine.
Iar în tot acest proces… tu te-ai pierdut.
Ți-ai ignorat nevoile.
Ți-ai ascuns suferința.
Ți-ai spus că „va trece”, că „va înțelege”, că „doar tu poți ajuți”.
Dar dacă, în spatele acestei dinamici, nu e doar „nevoia celuilalt”, ci și rănile tale nevindecate?
Frici învățate în copilărie, tipare adânc înrădăcinate: teama de respingere, de abandon, de a fi neimportant dacă nu ești indispensabil?
Dacă te regăsești, poate e timpul să te oprești.
Nu pentru că nu iubești, ci pentru că vrei să te întorci la tine.
Pentru că relațiile nu se vindecă doar prin „a da tot ce ai”, ci mai ales prin a-ți înțelege propriile tipare. Și a le transforma.
Relațiile ne arată exact unde avem nevoie să lucrăm. Iar vindecarea începe cu tine.
Marcela Mantz
Coach și Facilitator Constelații ReGeneration