Unde poate duce furia reprimată și cum o eliberezi

Ilinca a venit la ședințe individuale pentru că este supraponderală și oricâte diete a ținut, această problema nu s-a rezolvat. Mi-a povestit cum îi afecta această problemă căsnicia, cum se străduia să-i facă pe plac soțului ei mergând la nutriționist și ținând regimul alimentar prescris și nimic nu funcționa pentru ea. A izbucnit în lacrimi, văitându-se că pur și simplu nu poate să slăbească, oricât de mult s-ar strădui.

furiaAm simțit că ceva nu este în regulă și am întrebat-o dacă mai face abateri de la schema de alimentație prescrisă de nutriționist. Și-a lăsat privirea în jos și a recunoscut spășită că la ciocolată nu a putut să renunțe și o mănâncă pe ascuns. Imediat ce a recunoscut, a fugit de asumarea responsabilității și a început o întreagă pledoarie din care rezultă că societatea e vinovată că nu îi acceptă pe cei grași. Am înțeles din discursul ei că avea o imagine proastă despre ea și o furie față de ea însăși reprimată. Mâncatul ciocolatei îi oferea o scuză pasivă pentru victimizare și autocompătimire. De fapt, Ilinca vroia să ajungă la fericire folosindu-se de mâncare și invoca respingerea socială drept cauză a lipsei ei de cumpătare.

Din cele povestite poți observa cu ușurință că Ilinca nu își asuma responsabilitatea și dădea vina pe ceilalțise mințea pe ea mâncând pe ascuns ciocolată și își dorea să slăbească, nu să elibereze kilograme. Șansele să ajungă la greutatea dorită erau aproape nule, așa cum ți-am spus în articolele Doar ceea ce îți asumi poate fi vindecat și Bunăstarea ta fizică și kilogramele. Suplimentar, avea în interiorul ei stări emoționale reprimate încă din copilărie când părinții ei o trimiteau la meditații după meditații, să facă sport și să ia diverse lecții de pian, limbi străine. Făceau toate acestea fără să țină cont de părerea ei, ea nu găsea puterea să își impună punctul de vedere și era furioasă pe ei și pe ea. Astfel se retrăgea într-un colțișor și ca să se înveselească mânca ciocolată. Și-a format un obicei care este profund ancorat în subconștientul ei.

Cu alte cuvinte, gândurile, sentimentele și faptele Ilincăi nu se potrivesc unele cu altele. Este lipsită de congruentă și își ascunde sinele adevărat de ceilalți și uneori chiar față de ea însăși. Astfel a ajuns să trăiască în minciună.

furia ca bombaReprimate tot timpul, stările emoționale sunt ca niște bombe cu ceas, ticăind din ce în ce mai tare cu fiecare zi, lună și an care se adună. Foarte puțini oameni pot să afișeze mai departe o fațadă a normalității, când pe dinăuntru clocotesc.

Conform unui studiu făcut de cercetătorii de la Universitatea Helsinki și Pittsburgh, femeile de vârstă mijlocie care se simt frecvent furioase și își manifestă supărarea pe alții se îngrașă mai mult, în mod nesănătos, pe o perioada de 13 luni, decât femeile mai puțin ostile. Conform unui alt studiu, bărbații cu sentimente de supărare, cu izbucniri de furie și care se plâng de absența sprijinului emoțional sunt mai predispuși la exces de grăsime, decât cei mai puțin furioși. Biologic vorbind, creșterea în greutate are loc atunci când adrenalina stimulează celule de grăsime să-și verse conținutul în fluxul sangvin. De asemenea, ficatul transformă grăsimea în colesterol, care este apoi absorbit în artere și se lipește de pereții lor, împiedicând astfel buna circulație a sângelui. Astfel crește și riscul de infarct, pe lângă cel de îngrășare.

În cazul furiei unii oameni explodează, alții fierb pe tăcute în sinea lor și unii fac și una și alta. Unii spun ce-i nemulțumește și lămuresc problema, pe când alții nu spun nimic și continuă să poarte pică. De obicei, furioșii:

  • nu-și sesizează problemele, deci nu se schimbă
  • își văd problemele, dar au în continuare ceva de câștigat, deci nu se schimbă
  • vor să se schimbe și nu știu cum, deci rămân în starea inițială
  • au un mediu care îi împinge înapoi în vechiul mod de a fi
  • preferă să se bucure chiar și de o atenție negativă, decât să fie ignorați

Dacă îți surâde ideea să conștientizezi cum stai cu furia, dă click  AICI.

imageFuria izbucnește din ignorarea problemelor. Furia nu își face apariția de la sine, ci izvorăște dintr-un sentiment de însingurare, gelozie, tristețe sau un sentiment tot atât de neplăcut. De aceea e important să o accepți și să identifici ce anume îți declanșează furia.  Apoi exersează pașii de mai jos, care te coduc la rezolvarea problemei care a generat furie.

 

*concentează-te pe soluție, nu pe atac

Alege o problemă de rezolvat și scrie-o pe hârtie folosind exprimări la persoana întâi singular, nu la persoana a doua. Dacă simți tentația să scrii „vorbe grele”, trage adânc aer în piept și reamintește-ți că ți-ai propus să găsești o soluție.

*adună date relevante

Identifică exact problema care ți-a adus furie, nu vreo problemă secundară.

*desemneazăți scopurile

Pe termen lung, cum ți-ar plăcea să arate această situație, după ce problema a fost rezolvată.

*imagineazăți soluțiile posibile

Uneori furia se instalează nestingherită deoarece în mintea ta ți se pare că există un singur răspuns absolut. Reamintește-ți că întotdeauna există mai multe căi de rezolvare.

*evalueazăți opțiunile

Scrie argumentele pro și contra fiecărei soluții și scoate din calcul ideile de pe urma cărora nu poți decât să pierzi, fie că sunt prea greu de pus în practică, fie că dezavantajele depășesc beneficiile.

*analizează cu atenție obstacolele

Opțiunea pe care ai prefera-o te va duce la scopul tău final? Ce anume îți stă în cale?

*alege planul cel mai bun

Ia decizia și scrie pe hârtie ce ai hotărât.

*pune în practică soluția

Până nu aplici, nu ai cum să verifici că ai ales cea mai bună opțiune. Acordă-i suficient timp, astfel încât să-i vezi efectele concrete.

*analizează periodic cum aplici soluția

Conștientizează că e vorba de un proces în derulare și ajustează-ți soluția pe baza noilor date obținute.

*adapteazăți soluția în funcție de necesitați

Dacă soluția nu și-a îndeplinit scopul, modific-o. Nu permite gândurilor de genul „n-o să meargă niciodată” să îți innegureze optimismul. Testarea și re-testarea îți vor crește încrederea în tine, pe când dialogul interior negativ perpetuează problemele.

Mesajul meu pentru tine este să nu lași furia să te conducă, ci conștientizeaz-o și rezolv-o ca să eviți consecințele acesteia. Poți să te schimbi, dacă îți dorești să te bucuri de sănătate, fericire și să ai relații de calitate.

Cu drag,

Marcela

Te invit să scrii ca și comentariu dacă ai experimentat tu personal furia și ce metode ai aplicat pentru a te elibera de ea. Dacă ai prieteni „furioși”, distribuie articolul și ajută-i să revină la normal.

Lasă un comentariu

10 comentarii la „Unde poate duce furia reprimată și cum o eliberezi”

    • Vasile, „practica omoara” pe cei care nu sunt dispusi sa schimbe lucrurile in viata lor. 🙂 Cine este interesat de evolutie va gasi resursele sa aplice tot ceea ce il ajuta in acest proces. 🙂

      Răspunde
  1. Buna,
    Am primit acest mesaj exact cand trebuia. De ce? Pentru ca acum doua saptamni am avut o criza de furie la servici de care sincer nu am crezut vreodata ca o sa fiu capabila. Spun asta pentru ca pana acum am fost o persoana pasnica, calma, mereu cu zambetul pe buze, destul de rezervata (nu chiar timida),extrem de muncitoare(contabila de meserie-probabil ca asta spune multe despre nevoia de concentrare). Ce a declansat criza de furie nu stiu exact dar cred ca am constientizat in final ca mi-am asumat multe responsabilitati care nu prea au legatura cu munca mea de contabilitate-financiar, altfel spus am pus pe umerii mei si munca de administrator al firmei iar in momentul in care a aparut o problema in bunul mers al societatii, am primit reprosuri. Ma cunosc destul de bine stiu ce pot si ce nu pot, dar felul in care a fost pusa problema m-a deranjat enorm si cred ca va dati seama ca am ripostat.Am in spate ceva experienta, mai exact 30 de ani de munca, iar in 30 de ani nu m-am manifestat niciodata de felul acesta pentru ca eu consider ca la servici suntem colegi, impartim si bune si rele, incercam sa rezolvam problemele care apar intrun mod cat se poate de normal, fara jigniri, fara acuze si reprosuri.Cu toate ca ulterior am primit scuze si chiar laude deoarece problema am rezolvat-o cu succes, chiar mai bine decat se asteptau „Sefii mei”, EU NU MA SIMT BINE DELOC. Am in continuare un sentiment neplacut ca am reactionat exact ca o bomba cu ceas….adica asa cum ai scris in articol „m-am lasat condusa de furie”.
    Poate ca am scris prea mult despre problema mea, acum chiar am nevoie de un sfat si as aprecia foarte mult daca m-ai ajuta in acest sens.
    Iti multumesc inca odata pentru articol si pentru ca te implici cu drag in tot ce faci.

    Răspunde
  2. Sunt o persoana ,calma si echilibrata de obicei,s-a intimplat de multe ori ceva sa ma nemultumeasca.Rezolvarea am contientizat-o dupa ce am facut „Sedinte individuale” cu aceasta ocazie multumesc mult Doamnei Marcela Mantz.Rezolvarea am gasit-o in interiorul meu nu judec pe nimeni,fiecare dintre noi vibram diferit,important este sa iau pe fiecare persoana asa cum este si sa nu judec.Eu transmit si la dusmani,ginduri bune de armonie si dragoste.Ma concentrez numai pe ceea ce ma face fericita,imi aleg si persoanele care imi face placere sa comunic.Nu imi incarc memoria cu ceea ce consider ca nu este benefic pt.mine.In acest mod ma simt bine.
    Armonie si iubire. MARIA

    Răspunde

Lasă un comentariu