Irina e o femeie frumoasă, trecută de 40 ani, a cărei mama a decedat când ea avea 12 ani. A resimțit din plin lipsa ei și pentru că are un frate mai mic cu doi ani ca ea. Tatăl era ocupat cu serviciul, așa că de toate treburile gospodărești și de creșterea fratelui s-a ocupat aproape singură. A făcut față multor provocări și i-a reușit cam tot ce și-a propus. Marea ei supărare e că nu mai vorbește, de ceva ani, nici cu tatăl care între timp s-a recăsătorit, nici cu fratele ei.
Mi-a scris un mail și a început terapia. Lucrând cu ea, a ieșit la suprafață o convingere limitativă care a sabotat-o în multe situații. Și ca să înțelegi mai bine cum decurge „săparea” pentru descoperirea unei convingeri cheie, o să îți redau o parte din conversație:
