În ultima vreme tot întâlnesc în mailurile primite întrebarea “De ce…?” sub diverse forme.
De ce mi se întâmplă asta tocmai mie?
De ce eu nu am noroc?
De ce nu reușesc să fac ce-mi propun?
Dacă și tu te surprinzi folosind astfel de întrebări, recomandarea mea este să te oprești și să schimbi această abordare care nu te ajută cu nimic. Ba din contra, consumi multă energie vitală pe care ai putea- o folosi să faci schimbările necesare să depășești situația prin care treci.
Când începi o întrebare cu “de ce…?” îi dai comandă ființei tale să caute în tot trecutul tău răspunsuri justificative. Astfel subconștientul tău va scoate la suprafață amintiri mai puțin plăcute și emoții captive de vibrație joasă. Dacă nu ți-ai dezvoltat abilități de autovindecare sau nu ai pe moment energie să lucrezi cu tine, te vei trezi deodată într-un ocean de emoții distructive care te va copleși. Starea ta se va înrăutăți și vei avea mai mult de lucru cu tine să o schimbi.
Și asta se datorează doar unor întrebări formulate neinspirat care de-a lungul timpului s-au transformat în tipare care te sabotează. Astfel îți trăiești viața pe pilot automat în loc să te bucuri de prezent.
Întrebările constructive NU încep cu “de ce…?”.
