Acestea au fost primele cuvinte pe care mi le-a spus Miruna după ce s-a prezentat. Apoi a început să îmi povestească tot ce a făcut până acum ca să se poată relaxa. Am intuit, încă de la început, că la un moment dat își crease o convingere limitativă referitoare la relaxare. De aceea am îndemnat-o să îmi povestească despre copilăria ei.
– Părinții mei erau la servici de dimineață până seară. Până am mai crescut a stat bunica cu mine. Când am început să merg la școală, bunica s-a dus să aibă grijă de un verișor care abia se născuse. Mama mi-a spus că sunt destul de mare să mă descurc și cu școala și cu responsabilitățile de acasă.
„Atunci când înțelegem că scuzele nu contează, putem începe să ne eliberăm. Odată ce vedem că temerile subconștiente– nu circumstanțele externe- sunt adevărata problemă, putem prelua controlul asupra noastră și asupra vieților noastre. Și atunci când preluăm controlul asupra noastră, putem fi, face și avea orice vrem.”
Ți s-a întâmplat să simți că nu mai poți?