iubire de sine

Sorana este o tânără care nu mai înțelege ce se întâmplă în viață ei. Și-a tot analizat comportamentul, însă nu a depistat frica care stă la baza evenimentelor pe care le atrage în viața ei și a ales să vină la ședințe individuale.

– Parcă sunt menită să rămân singură, îmi spune ea, imediat ce s-a așezat confortabil în fotoliu.

– Ce anume te-a determinat să tragi această concluzie?, am întrebat-o eu, urmărindu-i atentă limbajul nonverbal.

– Oricât ar părea de absurd, la capitolul relații „sunt varză”. Atât cu iubiții cât și cu prietenele și prietenii. Cei vechi mă părăsesc și atrag în viață mea oameni superficiali, egoiști, care mă bagă în seama doar când au nevoie de mine. Nu înțeleg ce se întâmplă, pentru că eu sunt drăguță și amabilă. Fac tot posibilul să fiu prietena, partenera, iubita perfectă, astfel încât ceilalți să nu aibă motiv să mă părăsească. Și în final, tot mă părăsesc. Cu siguranță nu sunt suficient de bună pentru ei, oricât de mult m-aș strădui. Mi-e și teamă să mă mai implic în relațiile cu prietenii, mi-e teamă să mai iubesc.

Cu fostul iubit, m-am comportat ireproșabil. Am făcut ce a vrut el, când a vrut el și cum a vrut el. Mi-am dat programul peste cap să ne întâlnim și când mă anunța în ultimul moment că „are o fereastră” pentru mine. Zadarnic…În final tot el a fost cel care a decis să ne despărțim pe motiv că îl cicălesc cerându-i prea multe explicații, că pretind prea mult timp și atenție, că sunt nemulțumită constant, că dovezile de afecțiune primite sunt prea puține.

Citește tot articolul