Nicoleta a venit la ședințe individuale pentru că „simte că se blochează” când are de luat o decizie.
Nu este vorba doar despre deciziile majore ci și de deciziile de zi cu zi. Și când se gândește ce să facă de mâncare pentru familia ei, o apucă o stare de agitație, i se strânge inima și uneori chiar vede „negru în fața ochilor”, cum spune ea.
Am explorat împreună care este cauza acestui blocaj și am descoperit că este vorba despre teama de a nu greși și de a nu îi supăra pe ceilalți. Nicoleta percepe de fapt greșelile ca pe un adevărat dezastru, nu ca pe niște experiențe din care are de învățat. Și asta se întâmplă pentru că în copilărie i s-a spus de multe ori că „nu are voie să greșească”, ba mai mult…a fost pedepsită chiar cu bătaie atunci când nu obținea rezultatele pe care și le doreau părinții ei.
*******
– Îmi aduc aminte că aveam vreo 6 ani și părințîi mei au plecat la o petrecere și m-au lăsat să am grijă câteva ore de fratele meu mai mic de 4 ani. Pentru că îi plăcea foarte mult să coloreze am început să desenez doar conturul unor obiecte și ii dădeam lui să le termine.
Ne-am jucat frumos până când s-a supărat din senin și a început să plângă și să se mânjească cu acuarelele pe hăinuțe și pe față. Am făcut tot ceea ce văzusem că face și mama când avea astfel de toane. L-am luat în brațe, l-am pupat, însă el o vroia doar pe mama. Noroc că părinții s-au întors destul de repede și au reușit în cele din urmă să-l împace.
Pentru mine însă a urmat o adevărată ceartă pentru că „nu am fost în stare să mă joc cu el și am greșit eu cu ceva dacă a început să plângă”.
