familie

Vindecarea începe din interior

de

Suntem puternic influențați de toate amintirile noastre din trecut, fie că suntem conștienți de ele sau nu și vindecarea începe întotdeauna din interior. Experiențele dureroase, derivate din traume sau neglijență, construiesc amintirile ascunse în primii noștri ani de viață. Ca și copii nu le putem înțelege pentru că nu avem încă creierul complet dezvoltat, nu s-a format simțul de sine și cel temporal. Atunci când apare o situație în care o amintire ascunsă iese la suprafață, creierul nu știe că această amintire vine din trecut și reintră în același tipar format în mod inconștient în trecut. Când ne amintim mai multe experiențe negative decât pozitive înseamnă că nu le-am înțeles și nu le-am acceptat. Amintirile neprocesate revin pentru a fi soluționate.

Așa s-a întâmplat și în cazul Elisei, care a venit la ședințe individuale pentru că nu înțelegea ce o determina să își saboteze relațiile cu bărbații.

*******

couple-flirting– Am fost întotdeauna curtată de bărbați, îmi place acest lucru și cu cei pe care îi plac mă „cuplez” foarte repede…chiar prea repede. Apoi, la scurt timp, „le dau papucii”. Până la relația pe care o am acum, nu m-a deranjat acest lucru. Sunt cu un tip de câteva luni și pot spune că este o performanță pentru mine. Ce mă deranjează este că mă lupt din ce în ce mai des cu tendința de a face lucruri care să îl supere și astfel să mă părăsească. Parcă sunt într-o buclă temporală asupra căreia nu am control.

Citește tot articolul

Te poți schimba doar pe tine, nu pe ceilalți

de

Maria a venit la ședințe individuale pentru că atitudinea soțului ei a început „s-o calce pe nervi” și chiar să o sperie. A făcut tot posibilul să restabilească armonia în familie și totuși nu a reușit. Soțul ei găsește o groază de motive de nemulțumire și se plânge tot timpul.

schimba atitudinea

Văicăreala lui continuă o face pe Maria să nu mai suporte să petreacă timp cu el.

Am întrebat-o dacă consideră că această relație a devenit toxică pentru ea și mi-a răspuns că nu a făcut încă o evaluare și a continuat să îmi povestească despre soțul ei.

În acel moment mi-a fost clar că intenția ei inconștientă este să îl schimbe pe soțul ei, nu să își schimbe atitudinea ei. Răspundea scurt și absent la orice întrebare îi puneam și își continua povestea.

Adunase multe în sufletul ei și simțea să se descarce. Pe măsură ce vorbea se lumina la față. Când s-a liniștit am întrebat-o:

– Maria, soțul tău a avut acest comportament de când v-ați cunoscut sau s-a instalat pe parcurs?

– Era o cu totul altă persoană când ne-am cunoscut și după ce ne-am căsătorit. Dacă stau bine să mă gândesc a început „să se vaicareasca” după nașterea fetiței noastre. Este adevărat că toată atenția și afecțiunea mea s-au dus către copil și pe el l-am cam neglijat.

Citește tot articolul

Din prea multă iubire, o mamă a încurajat vampirismul

de

vampirism

Imediat ce s-a așezat în fotoliu, Ioana a oftat 

Se programase la ședința de terapie cu două săptămâni înainte și era cât pe ce să nu ajungă. Obstacolul fusese chiar   comportamentul  fiicei ei mai mici, despre care chiar venise să discutăm.

Mi-a spus că are 50 de ani, deși după cum arăta i-aș fi dat 60. Misterul mi l-a lămurit chiar ea, povestindu-mi o parte din viața ei.

„Am fost o familie fericită mult timp, și nu știu cum să-mi explic ce se întâmplă. M-am căsătorit din dragoste cu soțul meu și prima fată s-a născut la un an după căsătorie. Am locuit întâi la cămin pentru că eram studenți, apoi ne-am împrumutat și am cumpărat un apartament. Niciodată nu ne ajungeau banii pentru că aveam multe datorii, dar eram fericiți. Fetița era isteață și învăța bine la școală, ne ajuta prin casă, un copil cu care mă lăudăm tuturor prietenilor. Cu timpul, viața noastră s-a aranjat, așa că am hotărât să mai avem un copil. Așa a venit pe lume Mariana, un copil mult dorit, la o diferență de 10 ani de prima.

Mariana a fost mai sensibilă, era mai mereu palidă, slăbită și orice răceală se lăsa cu complicații. Am mers din medic în medic fără că situația să se amelioreze. Pe toată perioada copilăriei ei mi-a fost teamă că nu o să supraviețuiască. Contrar grijilor mele, Mariana a trecut cu bine de bolile copilăriei, sănătatea i s-a normalizat și a devenit o domnișoară atrăgătoare.

Citește tot articolul

Încetează să te mai învinovățești și să dai vina pe ceilalți

de

 

scala starilor sufletesti

Așa cum ai văzut în scala stărilor sufletești, sentimentul de vinovăție te plasează într-o vibrație joasă. De asemenea, vinovăția te menține în trecut și trecutul nu îl mai poți schimba. Poți schimba doar felul în care privești trecutul.

Orice ai fi făcut,

încetează să te mai învinovățești sau să dai vina pe ceilalți!

Cauzele sentimentului de vinovăție sunt multiple și sunt mai noi sau mai vechi. Fiecare dintre noi se poate simți vinovat pentru ceva din trecut și poate nici nu identifică acest lucru.  Poate că te învinovățești pentru că:

– ai acționat într-un fel pentru care regreți acum

– nu ai făcut  ce ai fi putut face

– ai un sentiment puternic de ură față de persoane din trecutul tău

– ai pierdut o casă sau sume mari de bani

– ai luat hotărâri în favoarea sau în defavoarea altor persoane

– ai înșelat

– nu ai putut salva viața cuiva drag

– te-ai căsătorit cu persoana nepotrivită

– nu te-ai căsătorit cu cine ți-ai fi dorit la presiunea familiei

Oricare ar fi motivul, reține că vinovăția îți poate aduce rușine, frică, suferință, mânie, tristețe şi chiar boală.

Citește tot articolul

Atenție la ce îi spui copilului tău!

de

bebelus

Ultimele cercetări referitoare la copiii foarte mici au demonstrat că încă de la naştere bebeluşul este înzestrat cu numeroase capacităţi fizice şi psihologice extrem de sofisticate. Studiile tind să arate din ce în ce mai clar că el îşi dezvoltă aceste capacităţi în perioada prenatală.

Dr. Thomas Verny afirmă: „Copilul nenăscut nu este o creatură pasivă şi complet lipsită de conştiinţă, aşa cum este prezentat el în textele pediatrice tradiţionale. Se ştie la ora actuală că fătul este o fiinţă umană conştientă, care reacţionează şi care are o viaţă emoţională activă începând de la vârsta de şase luni, sau poate chiar mai devreme. Printre alte descoperiri uimitoare, studiile cele mai recente au demonstrat că fătul poate vedea, auzi, experimenta, gusta şi chiar învăţa, într-o manieră extrem de primitivă, în timp ce se află în uter… Dar cel mai important lucru, el poate simţi, nu neapărat în maniera sofisticată a adultului, dar oricum, are propriile sale sentimente.”

Citește tot articolul

Își dorea să protesteze, dar nu îndrăznea

de

Cornel este un tânăr care nu mai reușea să își stăpânească vocea în anumite momente și începea să se bâlbâie. Am explorat împreună de unde provine această stare și am descoperit lucruri interesante.

school-boy-doing-his-homework

– Am fost un copil ascultător și supus, gata oricând să le fac pe plac părinților mei. Poate și datorită faptului că îmi spuneau cât de mult mă iubesc pentru că am fost ascultător…Sigur, nu poate! Acum conștientizez cât de mult îmi plăcea să îi aud spunându-mi că mă iubesc și cât de bine mă simțeam când mă îmbrățișau.

– Consideri că iubirea lor era condiționată?

– Da, așa am simțit tot timpul. De aceea am făcut întotdeauna ceea ce mi-au cerut părinții mei, din copilărie până acum câțiva ani. Chiar dacă nu îmi convenea, nu reușeam să protestez. De fapt nu îndrăzneam să îmi spun părerea de frică să nu mai fiu iubit.

Citește tot articolul

Aș face orice să îi aduc înapoi…

de

as face orice

Cosmina are 20 de ani. A trecut un an de când părinții ei au părăsit această lume într-un accident tragic.

Nu și-a revenit încă, nu poate să accepte situația și mai ales nu se poate ierta pe ea pentru felul în care s-a comportat cu ei în ultimii ani. Imediat ce începe să povestească o bufnește plânsul și repetă:

– Aș face orice să îi aduc înapoi…să le spun cât de mult îi iubesc și să trăim frumos ca o familie.

Citește tot articolul

Merge și așa…

de

merge si asa

„Merge și așa” este o convingere care te poate sabota sau… te poate ajuta. La o ședință individuală, clientul îmi povestește că deși are cele mai bune intenții de a junge la timp la birou, nu poate să își explice ce se întâmplă că întârzie. 

Își pune ceasul să sune, însă în momentul în care îl aude, automat apasă  pe  amânare…Și dacă ar fi doar o amânare, ar mai avea timp. Însă reflexul automat se produce de mai multe ori, astfel încât sunt zile când întârzie și o oră.

Mai ciudat i se pare faptul că nu se simte vinovat în nici un fel, ba din contra dialogul lui interior este unul care îl susține: „sunt și alte persoane care întârzie”, „mă focusez și recuperez treburile pe care nu le-am făcut la timp”, „merge și așa”.

Citește tot articolul

+ Mai multe articole
Copyright 2013-2024 Armonie în Suflet cu Marcela Mantz © Toate drepturile rezervate.