Ne întâlnisem în mai multe ședințe, am rezolvat multe probleme și totuși mai era ceva care nu ieșea încă la suprafață. Abordasem subiectul părinți și Ana refuza să creadă că și-ar fi putut crea resentimente față de ei. Mereu îmi povestea că a avut o copilărie fericită, că părinții o alintau și ii făceau toate mofturile. Până la ședința de azi. Se pare că zăpada care tocmai s-a așternut i-a reamintit o întâmplare mai puțin plăcută pentru ea. Amintirile ies la suprafață când suntem pregătiți să rezolvăm emoțiile pe care le-am dat uitării.
– Am ieșit cu fica mea să facă un om de zăpadă în fața blocului, și-a început Ana povestea. Erau mai mulți copii din bloc și îi priveam cum se bucurau de fiecare bulgare de zăpadă pe care îl adăugau la omulețul de zăpadă ce prinsese contur. Râdeau, țipau și transmiteau în jur o energie fantastică.
Deodată pe lângă ei a apărut un cățeluș portocaliu care lătra și se bucura și el de atmosfera de iarnă. Am simțit deodată că mi se face rău, nu mai puteam respira și simțeam o frică pe care nu o puteam explica. În mintea mea au început să apară tot felul de întrebări și am făcut tot posibilul să le alung și să mă bucur de clipele magice. Seara, înainte de culcare, mi-am amintit o întâmplare din copilăria mea.