MailSadhguru spune că ” familia este un teren de antrenament pentru a te ridica dincolo de simpatii și antipatii.”
Nu știu cât ai conștientizat asta sau nu, de aceea împărtășesc cu tine o povestioară de pe net care te poate ajuta în acest sens.
„O femeie avea multe probleme. Nu dormea și se simțea epuizată. Era irascibilă, cicălitoare, morocănoasă. Mereu era bolnavă.
Până într-o zi, când, așa, dintr-o dată, s-a schimbat.
Situația era cea dintotdeauna, însă ea era diferită.
Într-o zi, când soțul îi zice:
– Iubito, merg la o bere cu băieții. Am obosit. De trei luni caut de lucru și nu găsesc nimic.
Femeia îi răspunde:
– Foarte bine!
Apoi, când băiatul ei îi aduce la cunoștință:
– Mamă, la școală, stau rău la toate materiile.
Femeia îi zice:
– Foarte bine! Recuperezi tu! Dacă nu, repeți semestrul, dar taxa ți-o plătești singur.
Fata ei, la rându-i, îi spune:
– Mama, am lovit mașina.
Mama:
– Foarte bine, fata mea! Du-o în Service. Gândește-te cum plătești și între timp, circulă cu autobuzul sau cu metroul.
Văzând asemenea reacții ciudate din partea femeii, cei din familie au început să-și facă griji. Așa că, s-au strâns cu toții să se sfătuiască ce să facă.
O suspectau că a mers la medic și că ia prescris niște pastile ” să o doară-n cot de toată lumea” și și-a administrat o supradoză.
Mare le-a fost surpriza însă când femeia a început să le explice:
– Mi-a luat mult timp până mi-am dat seama că fiecare e responsabil pentru viața sa. Am avut nevoie de mulți ani să descopăr că anxietatea mea, depresia mea, nervii mei, nopțile mele de nesomn, stresul meu, nu rezolvau problemele voastre, ci le acutizau pe ale mele.
Eu nu sunt responsabilă de acțiunile celorlalți, dar sunt responsabilă de reacțiile pe care le exprim față de acestea.
De aceea, am ajuns la concluzia că datoria mea față de mine însămi este aceea de a-mi păstra calmul și de a lăsa pe fiecare să-și rezolve problemele care îi corespund.
Am urmat cursuri de yoga, meditații, miracole, dezvoltare personală, igienă mintală, vibrație și programare neurolingvistică. Și în toate am găsit un numitor comun: toate conduc către același punct.
Eu pot să mă ajut doar pe mine.
Voi toți aveți toate resursele necesare pentru a vă rezolva propriile vieți.
Eu pot doar să vă dau un sfat, dacă îl cereți bineînțeles. Că îl urmați sau nu, depinde doar de voi.
Așa că, începând de azi, încetez să mai fiu: receptorul responsabilităților voastre, sacul culpelor voastre, mașina de spălat a remușcărilor voastre, avocatul greșelilor voastre, zidul plângerilor voastre, cea care vă rezolvă problemele și roata de rezervă care se achită de responsabilitățile voastre.
Azi, vă declar adulți, independenți și autonomi.
Toți cei de față, am amuțit!
Începând cu acea zi, familia a început să funcționeze. Pentru că de atunci, toți din casă știu exact ce au de făcut.”
Dacă ai avut răbdarea să citești până aici, cu siguranță ai avut ceva conștientizări și înțelegi mai bine citatul de la început.
Iar dacă începi să și pui în practică, se va armoniza atât relația cu cei din familia ta cât și cu ceilalți.
Să îți fie de folos, așa cum e spre binele tău suprem,
Marcela Mantz