Inceteaza sa te mai invinovatesti si sa dai vina pe ceilalti

 

scala starilor sufletestiAsa cum ai vazut in scala starilor sufletesti, sentimentul de vinovatie te plaseaza intr-o vibratie joasa. De asemenea, vinovatia te mentine in trecut si trecutul nu il mai poti schimba. Poti schimba doar felul in care privesti trecutul.

Orice ai fi facut,

inceteaza sa te mai invinovatesti sau sa dai vina pe ceilalti!

Cauzele sentimentului de vinovatie sunt multiple si sunt mai noi sau mai vechi. Fiecare dintre noi se poate simti vinovat pentru ceva din trecut si poate nici nu identifica acest lucru.  Poate ca te invinovatesti pentru ca:

– ai actionat intr-un fel pentru care regreti acum

– nu ai facut  ce ai fi putut face

– ai un sentiment puternic de ura fata de persoane din trecutul tau

– ai pierdut o casa sau sume mari de bani

– ai luat hotarari in favoarea sau in defavoarea altor persoane

– ai inselat

– nu ai putut salva viata cuiva drag

– te-ai casatorit cu persoana nepotrivita

– nu te-ai casatorit cu cine ti-ai fi dorit la presiunea familiei

Oricare ar fi motivul, retine ca vinovatia iti poate aduce rusine, frica, suferinta, manie, tristete şi chiar boala.

invinovatesti

Uneori, te poti simti vinovat din motive neintemeiate. Sentimentul nejustificat de vinovatie poate proveni din faptul ca:

– ai supravietuit unui accident grav sau unei calamitati si altii au murit

– o ruda apropiata s-a sinucis

– parintii au divortat

In aceste cazuri, e important sa stii ca nu esti raspunzator pentru comportamentul altora sau pentru evenimentele imprevizibile. Daca totusi, in anumite cazuri, consideri ca ai o anumită parte de vina, asuma-ti responsabilitatea pentru actiunile tale, si cere iertare celor pe care i-ai ranit.

Cand te invinovatesti adopti o atitudine critica fata de tine, poate chiar te consideri un om rau, lipsit de valoare si astfel te izolezi avand convingerea ca ceilalti te vor respinge. Cand te invinovatesti te autopedepsesti, nu iti mai dai voie sa te bucuri si consideri ca trebuie sa suferi pentru ceea ce ai facut.

vinaCum reacţionezi atunci cand te simţi vinovat?… Dai imediat vina pe alţii?

”Cand ii acuzi pe altii pentru nefericirea ta, e semn ca ai nevoie de educatie. Cand te acuzi pe tine, e semn ca abia ai început educatia. Iar când nu mai acuzi pe nimeni, nici pe tine, nici pe altii, e semn că ți-ai desăvârșit educația”  Epictet

Chiar daca in copilarie ai fost criticat des de parinti si astfel ti s-a indus un sentiment de vinovatie acut, te poti elibera. Iarta-ti parintii pentru ca ei au procedat cum au stiut ei mai bine la acel moment.

Chiar daca mai ai persoane dragi care te critica, iarta-i. Asa cred ei ca iti fac bine, ca te ajuta sa evoluezi.

Inceteaza sa mai dai vina pe ceilalti! Nimeni nu te poate determina sa faci ceva fara permisiunea ta. Ideea este sa faci pace cu tine.

Vei reusi sa te impaci cu tine insuti cand inlocuiesti sentimentul de vinovatie cu asumarea responsabilitatii. Sentimentul de vinovatie este distructiv, pe cand asumarea responsabilitatii este un sentiment constructiv. Cateodata nu e simplu sa gasesti solutii responsabile si mai ales sa le pui in practica. Responsabilitatea presupune sa iti aloci timp pentru introspectie si poate chiar efort sa pui in practica ce iti propui.

suflet si egoVinovatia iti aduce suferinta. Cand suferi, esti în ego, deconectat complet de la Divinitate şi suflet; cand iubesti neconditionat, accepti situatiile şi oamenii aşa cum sunt, fara sa te doara. Atunci esti conectat la ceea ce esti cu adevarat. Cand te doare ceva, ego-ul are putere asupra ta; cand te simti bine, sufletul detine puterea.

Cand traiesti prin ego, suferi mereu, pentru că el nu are întelepciunea de a accepta viata asa cum e; el se cramponeaza de experientele trecute, de amintirile dureroase şi se teme ca ai putea pati ceva similar in viitor. Masurile de precautie sunt luate de ego, nu de suflet. Sufletul stie întotdeauna ca te afli la momentul si locul potrivit. Dacă nu ai inca pace si liniste sufleteasca este pentru ca egoul e inca destul de puternic.

„Caracteristica vinovatilor este nelinistea.” Seneca

Si nu exteriorul este problema, ci deconectarea ta de la sine. Ceea ce se petrece in exterior nu face decat sa aduca ranile interioare la suprafata. Nimeni nu e vinovat. Sufletul stie ca doi oameni se intalnesc intr-o anume situatie care îi oglindeste pe amandoi, tocmai pentru ca au ceva de invatat acolo.

Cand inveti lectia responsabilitătii, cand intelegi ca in fiecare moment ai luat cea mai buna decizie pe care ai fi putut-o lua, cand realizezi ca acolo unde exista teama şi vinovatie nu există iubire şi încredere, ca vinovatia înseamnă separarea de sine şi este opusul iubirii sinelui, atunci incepi sa te accepti cu adevarat.

Daca consideri ca pentru a te elibera de sentimentul de vinovatie trebuie sa uiti, te inseli. Nu faci altceva decat sa ingropi de viu acest sentiment nociv. Ca sa te eliberezi de acest sentiment iti propun sa aplici pasii descrisi in imaginea de jos.

elibereaza-te de vinovatie

Rezerva-ti timp cu tine si eliberează-te de tiparul vinovatiei. Ai dreptul sa te privesti cu dragoste indiferent ce crezi ca ai gresit.

 

Cu multa iubire neconditionata,

Marcela

 

PS Scrie-mi, te rog, intr-un comentariu care este perceptia ta despre sentimentul de vinovatie. Asa invatam unii de la altii, prin cunoastere si nu prin suferinta.

PPS Distribuie si prietenilor tai, daca crezi ca ii poate ajuta. Multumesc.

 

Articolul anterior
Articolul următor
Opt In Image

Ți-a plăcut acest articol? Dacă da, alătură-te abonaților care primesc săptămânal sugestii și articole despre cum să fie în armonie cu sufletul lor. În plus vei primi un ghid despre cum DEBLOCHEZI fluxul energetic al banilor și te bucuri de abundență financiară.

IMPORTANT! Te asigur că îți protejez datele personale și nu îți trimit SPAM. Consultă politica de confidențialitate privind colectarea și folosirea datelor AICI.

Citeste articole asemanatoare

Comentarii Facebook

20 de comentarii la „Inceteaza sa te mai invinovatesti si sa dai vina pe ceilalti”

  1. In mod sigur nu este usor sa ne eliberam de sentimentul de vinovatie fara de altii si fata de noi insine. E vorba de lupta cu noi insine, lupta pe care trebuie sa o castigam! Multumim, d-na Marcela, pt ca ne ,,trageti” spre partea care ne e necesara a ,,barcii”!

    • Michelle, daca consideri ca e vorba despre o lupta, lupta va fi. Te poti elibera de vinovatie aplicand cu bucurie pasii pe care i-am descris in articol. Doar de tine depinde. 🙂

  2. Bun gasit, draga Marcela!
    Indiferent cine le cine merge, eu la cabinet sau tu ‘vii’ cu un articol, mai fac un pas inainte. Da, acest subiect pe care am lucrat si noi a ramas sensibil: era mult prea complex pentru a fi rezolvat din prima (aveam prea multe blocaje interioare)… Iata ca i-a venit vremea si dupa acea eclipsa totala de luna, ceva s-a rupt de-am izbutit sa ajung la ‘rana de baza’: faptul ca tatal meu ne-a parasit pe mama, pe mine si pe fratele mai mic pentru o alta femeie. Apoi, la perioada primei iubiri de adolescenta, baiatul de care mi-era drag a picat in ispita si pentru ca a rezultat un copil, eu am aflat (indirect!) ca se casatoreste cu fata, desi noi eram intr-o relatie de 5 ani, e drept platonica, dar erau alte vremuri si nu ne avantam mai departe prea lesne… De aici pana la a mi se duce de rapa respectul de sine n-a mai fost decat un pas; inclusiv relatia cu banii a avut de suferit (daca ‘toti’ m-au parasit cum sa ma valorizez?!?). Si indiferent ce-am facut, aceste sentimente reprimate m-au marcat. Dar acum am pus Lumina pe ele si, exact cum ai zis tu, iese soarele si pe strada mea. Multumesc, Suflet minunat pentru tot ajutorul tau! Fii binecuvantata si sa ai parte de multe bucurii, ca stii cum sa atingi ranile ascunse!!!

  3. Sunt victima colaterala a sentimentului de vinovatie datorat asa-zisului sistem. Cum as putea ierta sau ce trebuie sa fac ca sa iert pe cineva (fiinta umana) pe care n-am intalnit-o si nici nu mi-as dori s-o intalnesc si…mai mult…sa iert ceva (sistemul) din care fac si eu parte?

  4. Salut,
    Sper sa nu fiu considerata nesimtita pentru ca nu ma simt vinovata de ceva anume.Cred ca asumarea responsabilitatii , acceptarea ta asa cum esti, cu bune cu rele , e ceva sinequanon.Da, am facut si greseli , dar fie mi le-am asumat fie am platit intr-un fel sau altul pentru ele pina am ajuns la un echilibru.Intuitia sau glanda mea pineala !? nu este in contradictie cu sufletul meu fie ca-s sau nu acceptata. cind nu mi se accepta ideea, fie am eu mai multa rabdare fie spun sa se aibe rabdare cu dorintele ,faptele mele exprimate mai mult sau mai putin lapidar. de la caz la caz.Va pup! va iubesc, si ma accept asa cum sunt! Respectati-va Sinele! Stie el ce si de ce , mai bine chiar ca noi! Toate cele bune!

  5. Sentimentul de vinovatie tine de natura umana,cred ca ne nastem cu el si in functie de datele cu care noi venim in aceasta lume il avem mai mult sau mai putin in suflet.In functie de educatie,de sensibilitate si de ceea ce ne ofera viata,il pastram,il amplificam sau incercam sa ne eiberam de el.Pentru anumite greseli exista spovedania,numai ca si eu si multe ate persoane mergem foarte greu si foarte rar sa facem acest luC.ru.

    • Eleonora, e important sa invatam sa traim fara sa ne invinovatim si fara sa dam vina pe altii. Si asta se poate face doar asumandu-ne responsabilitatea pentru faptele noastre. Te poti spovedi Divinitatii asa cum am scris aici.

  6. Marcela,
    Nutresc speranta ca am sa te revad candva pentru a putea sa-ti transmit emotia curata a unui simplu, dar, binemeritat „multumesc pentru tot ce faci pentru noi”!
    Subiectele sau temele tratate in postarile tale sunt un adevarat balsam pentru multi dintre noi, cei ce suntem interesati de „Armonie in suflet”!
    Referitor la „Inceteaza sa te mai invinovatesti” precizez ca este un drum greu de urmat, dar daca ne dorim cu adevarat, reusim sa facem pasi mici, apoi mari, ca in final cu ajutorul tau si a lui Dumnezeu sa ajungem acolo unde ne dorim!Merita efortul!
    Eu m-am nascut ceva mai devreme, am avut parte de multe incercari in viata, dar Dumnezeu mi-a luminat mintea si mi-a netezit drumul, incat sa ma strecor prin viata fara sa urasc, fara sa fac voit un rau, fara sa am resentimente fata de persoanele care nu au fost tocmai corecte cu mine sau cu semanii mei, s.a.m.d.Toate acestea se obtin greu, dar va asigur ca se poate!Merita!Castigul este personal, dar „lumina” este vazuta de cei ce vor sa vada! Sufletele dragi se strang in jurul meu cu iubire vizibila, si asta este totul! Darurile neconditionate, efortul necontorizat, gandurile cu iubire sincera si curata , devotamentul, dar si aprecierea marturisita fac adevaratul miraj al unei vieti traita fara remuscari, invinovatiri sau cate alte poveri ce sunt purtate uneori toata viata.
    Fie ca ajutorul tau sa fie primit de cat mai multi oameni, incat sa ajunga sa nu se invinovateasca, dar nici sa nu invinovateasca !

  7. Ca de obicei Marcela, sfaturile tale sunt binevenite si sper si imi doresc sa pot invata din ele. Problema e, ca pare simplu cand citesc si sunt de acord cu tot ce spui, dar, chiar daca imi impun sa nu ma mai simt vinovata de anumite situaii , parca nu e asa de simplu.Am spus intotdeauna ca intamplarile din viata mea ar putea fi tema unui roman .Cu siguranta multi spun lucrul acesta.De f. multe ori m-am simtit vinovata, am trait tot felul de sentimente care m-au facut sa sufar mult.Pe atunci eram si f. tanara si puneam asa cum se spune,totul la suflet.Cu timpul ,am invatat ca nu merita sa sufar atat de mult [sau poate am reusit sa depasesc anumite lucruri datorita varstei}Oricum, imi doresc mult sa-mi schimb felul de a gandi, de a percepe lucrurile si da ,de a nu ma mai simti vinovata .Vreau sa ma accept asa cum sunt ,cu bune si rele,sa ma iubesc in primul rand pe mine si sa ma respect!Doamne, sper sa reusesc!Multumesc din suflet Marcela.

    • Lucia, ma bucur ca rezonezi cu ceea ce scriu. Nu este asa de simplu sa nu te mai simti vinovata in anumite situatii pentru ca ai convingeri limitative care te saboteaza. Ca sa schimbi felul de a gandi, e important sa incepi sa iti vindeci trecutul si sa inlocuiesti convingerile limitative pe care ti le-ai format in mod constient sau inconstient. Iti sugerez sa incepi sa te reconectezi cu esenta divina din tine aplicand zilnic pasii de AICI. Inspiratie si succes.

  8. Marcela,
    Iti dau perfecta dreptate in ceea ce ne spui, in ceea ce vrei tu sa ne transmiti.Insa , mie personal mi se pare ca sentimentul de vinovatie tine de natura umana,de educatie, de sensibilitate , cred ca ne nastem cu el.Probabil ca pe parcursul vietii el se amplifica sau ne putem elibera de el.Eu, cel putin , inca nu am reusit sa invat sa ma eliberez de acest sentiment.As vrea, cateodata, sa pot fi mai ferma in a spune Nu. Mi-as dori sa ma schimb, sa nu ma mai simt vinovata pentru toate care se intampla celor din jurul meu.

Lasă un comentariu

Distribuie si prietenilor tai
Facebook
Google+
Linkedin
Twitter