De la suflet la suflet, de ziua îndrăgostiților

Astăzi de Ziua Îndrăgostiților, un articol de suflet către sufletul tău cu

Iubire, Lumină și… povestea mea de dragoste.

din sufletul meu catre sufletul tauFebruarie , 1984. O iarnă frumoasă cu multă zăpadă, copaci cu crengile albe și strălucitoare și oameni de zăpadă făcuți de copii. Și totodată prima vacanță din viața de studentă. Prima sesiune, de care se tem toți bobocii, trecuse cu note mari și drept răsplată am plecat la munte să sărbătoresc alături de colegii mei. Trenul mergea lin și noi ne bucuram din plin, cântând și făcând glume. La un moment dat un coleg de grupă îmi spune:

– Marcela, ți-l prezint pe prietenul meu, de la TCM, care a venit cu noi în vacanță. Se numește Adi și i se spune Show, pentru că iubește muzica și dansul.

Am întins mâna să fac cunoștință cu Adi și privindu-l în ochi am simțit în inimă un fior, un sentiment pe care nu îl cunoșteam.

– Încântată să te cunosc, Adi! Cum îți place să ți se spună? Adi sau Show?, am spus eu zâmbind cu gura până la urechi.

– Cum vrei tu, mi-a răspuns el timid. Mi-e totuna.

Simțeam inima că îmi bate din ce în ce mai tare. Oare de ce? Ce se întâmplă cu mine? Am cunoscut doar atâția băieți și nu am simțit asta până acum. Zăpăcită cum eram pe vremea aceea, am lăsat în urmă acele gânduri. M-am reintegrat în veselia grupului unde glumele, voia bună și dansul erau la mare preț. Am făcut ceva ore de la Galați la Izvorul Mureșului, timp în care am povestit fiecare cum ni s-a părut prima sesiune, ce a făcut proful ăla sau ăla la examen, cum era „morcovul cât casa” când intram în sală și trăgeam biletul. Știi și tu probabil dacă ai fost studentă.

Am ajuns la Izvorul Mureșului, ne-am cazat și repede, repede ne-am pregătit să mergem la discotecă. Eram în cameră cu încă 4 colege, două dintre ele prietene bune din liceu. Cosmeticele zburau de la una la alta, probam haine și ne ceream părerea și în final, aranjate și parfumate am plecat la discoteca din cadrul complexului. Băieții erau deja acolo și ne-au primit cu îmbrățișări și pupături. Ne-am alăturat grupului și am început să dansăm fiecare în stilul lui, zâmbindu-ne din când în când.

Și iarăși, privirea mea s-a întâlnit cu a lui Adi…și  iarăși, inima a început să îmi bată altfel. Tocmai a început o melodie lentă, un blues, și s-a îndreptat spre mine invitându-mă la dans. Eram fericită și totodată speriată de tic-tac-urile inimii. M-am abandonat în brațele lui și m-am lăsat condusă în acel minunat dans. Trăiam senzații cu totul și cu totul speciale și mă simțeam minunat. Se termină melodia și cu multă grație îmi sărută mâna și îmi mulțumește, uitându-se țintă în ochii mei. Atunci am realizat că mă îndrăgostisem de el. Mă îndrăgostisem la prima vedere încă de când făcusem cunoștință și nu conștientizasem pentru că până atunci mă „jucasem” de-a dragostea în celelalte relații. Sufletele noastre ne-au condus pe fiecare dintre noi la această întâlnire. O întâlnire de celebrare a iubirii, pentru că fiecare avem povestea noastră de dinainte de…îndrăgosteală. Poveșți care mi-au confirmat că sufletele noastre hotărâseră să experimenteze împreună ce înseamnă iubirea în această viață.

O să îți povestesc pe scurt, itinerariul fiecăruia dintre noi că să înțelegi mai bine ce am vrut să spun.

Povestea lui Adi: La finele liceului a ales să meargă la Constanța la Academia Navală Mircea cel Bătrân să devină ofițer și să poată călători în toată lumea. Pe vremea aceea (1982) se ieșea greu din țară. Dintr-o „neatenție”, a ajuns mai târziu cu o zi la Constanța, nu se mai făceau înscrieri pentru probele sportive. Atunci a hotărât să urmeze o altă pasiune a lui și să se înscrie la Facultatea de Istorie la Iași. Tentativă eșuată, pentru că a „intervenit” ceva și nu a mai putut ajunge la timp să depună dosarul. Ca să facă armata la TR ( 9 luni, așa făceau studenții pe vremea aceea) s-a înscris la Mecanică la Galați, urmând ca după armată să meargă la Iași.

Povestea mea din aceeași vara: Vacanță dintre clasa a XI a și a XII a. Era momentul să mă gândesc la ce facultate voi merge. Tată își dorea să devin avocat, mama medic. Eram la cel mai bun liceu de matematică-fizică din oraș și învățam bine. Facultatea de drept nu mă atrăgea în nici un fel, așa că am hotărât să merg la medicină. Asta presupunea să mă „pun cu burta pe carte”, adică pe Anatomie, pentru că atunci concurența era foarte mare și pentru notă maximă trebuia să știu cuvânt cu cuvânt și virgulă cu virgulă. Zis și făcut. Am renunțat la vacanță și m-am dedicat tocitului la Anatomie toată vara…și când am început școala știam pe de rost cartea. Prin luna octombrie, au început să îmi apară tot felul de gânduri de genul: urmează 6 ani în care tot timpul va trebui să îl dedic învățatului; sunt cei mai frumoși ani și eu deja am sacrificat o vacanță și multe altele. Brusc, le-am comunicat părinților mei că rămân la Mecanică în Galați. Și ca să nu poată să mă influențeze le-am spus că m-am gândit mai bine și cred că și pentru ei e mai ușor pe partea financiară. Au tot încercat ei să îmi reamintească că am învățat atâta și mă răzgândesc așa din senin, însă în final s-au împăcat cu decizia mea. Și răzgandirea nu era din senin. Intrasem pe frecvența sufletului și mă lăsasem condusă de el. Nu știam ce va urma, dar eram împăcată cu alegerea mea.

Ce a urmat? Colegi de an la Mecanică și vacanța de după sesiune în care ne-am cunoscut. Și bineînțeles că am rămas amândoi în Galați la facultate. Sincronicitate, coincidență…spune-i cum vrei tu. Eu spun ca și Steve Jobs:

„Ai curajul de a-ți urma inima și intuiția. Ele știu cu adevărat ce îți dorești să devii.”

Acum, privind în urmă, sunt și mai recunoscătoare Universului și sufletului meu pentru această decizie, pentru că așa a început povestea noastră de iubire. Au trecut 29 de ani de când suntem împreună și anul acesta (2013) sărbătorim 25 ani de la căsătorie. Mulțumesc și sunt recunoscătoare în fiecare clipă că mi-am întâlnit sufletul pereche înainte de a împlini 20 de ani. Mulțumesc și sunt recunoscătoare că avem o relație minunată și ne bucurăm unul de altul în fiecare clipă.

Astăzi, într-o zi specială, îți urăm

Happy Valentine’s Day!

happy valentine's day

 

PS Mi-ar plăcea mult să aflu povestea ta de iubire și „coincidențele” care le-ai observat. Ce zici, lași un comentariu?

Dacă crezi că povestea noastră poate inspira alte suflete, răspândește-o pe internet. Apasă cu iubire pe butoanele colorate de mai jos. Mulțumim.

 

Articolul anterior
Articolul următor

Citeste articole asemanatoare

Comentarii Facebook

35 de comentarii la „De la suflet la suflet, de ziua îndrăgostiților”

  1. Marcela, ce frumos…eu, din pacate, am pierdut acea iubire din adolescenta, am avut drumuri diferite-n viata si la ora actuala sunt tot singura, inca astept sa-mi gasesc jumatatea, crezi ca va aparea?

    • Criss, schimba putin modul in care privesti acea iubire din adolescenta. A fost experienta voastra pe care ati trait-o asa cum a fost mai bine la acel moment. Cand pierzi ceva vei cauta mereu acel lucru. Elibereaza-te de trecut ca sa poti trai plenar in prezent. Apoi, ca sa iti gasesti sufletul pereche compatibil in aceasta viata e important sa actionezi, nu sa astepti.

  2. Citind aceasta frumoasa pagina de jurnal mi-am amintit ce placute erau calatoriile cu trenul, atat la plecare , cat si la intoarcere in vacantele de iarna. Chiar si de cele de vara. Cate nebunii si aventuri mai faceam, doamne!…
    Multumesc, multumumesc, multumesc!
    Am spus eu pentru Dia! 🙂

  3. Felicitari, pentru viata voastra frumoasa si implinita.
    Aveti grija ca va calacam pe urme 🙂 Noi facem doar 22 de ani, deoarece a trebuit sa o tot caut pe Silvia, pana am implinit 30 de ani. 🙂

  4. chiar dacă a trecut ziua îndrăgostiților, povestea voastră m-a impresionat, un gest de iubire autentic! te felicit Marcela, pentru ceea ce ești, cum gândești și câtă căldură emani din sufletul tău mare!
    mulți ani de fericire și multe clipe unice!

  5. Frumoasa poveste de dragoste.Va doresc sa aveti lumina iubiri mereu in sufletele voastre,s-o hraniti mereu cu aceiasi iubire din adolescenta si sa va bucurati de rodul iubirii voastre!
    Traiti astazi fericiti miine este o alta zi!
    Aceasta minunata poveste mi-a amintit de-o iubire de acum 46 de ani,la fel de frumoasa.Nimic nu este intimplator Divinitatea le aranjeaza asa cum este bine pt.viata.Acum 46 ani tinara absolventa, am fost repartizata in orasul meu natal,unde am intilnit sufletul pereche ,colegul de serviciu.
    Dupa un an de prietenie ne-am casatorit am format o familie bazata pe iubire dragoste si respect au urmat doi copii.Intemperiile timpului de atunci le-am depasit,ne-am realizat din punct de vedere material cu strictul necesar,am reusit sa formam cei doi copii pt.viata cu principii sanatoase si respect fata de Dumnezeu.Astazi am si nepotii.
    Viata merge inainte si cind nu-ti mai doresti decit sanatate vine un moment pe care nu-l doresti despartirea,din aceasta lume.Eu consider ca iubirea este vesnica si ne vom regasi in alta dimensiune si vom continua povestea noastra de iubire.
    Iubiti persoana de linga voi cu tot sufletul si veti primi,multe buchete din flori de dragoste si iubire.
    NU UITATI CU TINERETEA NU VA MAI INTILNITI. NU UITATI SA FITI ACEI TINERI INDRAGOSTITI IN FIECARE ZI,SA-I INCONJURATI PE CEI DRAGI CU DRAGOSTEA VOASTRA SI SA-I HRANITI CU IUBIREA VOASTRA,SA LUMINATI CALEA VIETII CU LUMINA DIVINA DIN INTERIORUL VOSTRU.

    ARMONIE ,DRAGOSTE,IUBIRE SI LUMINA IN SUFLET!

    MARIA.

  6. Dragä Marcela, ma bucur pentru fericire ta, pentru bucuria cu care träiesti aläturi de Sufletul Pereche. Poti sä te consideri una die cele mai fericite Femei din lume. Iti multumesc cä existi, pt. dragostea si sinceritatea ta, pt tot ce ne inveti si pt bucuria cu care vrei sä apucäm si noi spre Pacea, Iubirea, Armonia, FERICIREA Sufletului.
    PT. ACESTA TREBUIE SÄ INVÄTÄM SÄ LASÄM
    „LUMINA ALBÄ A IUBIRII”
    DIN SURSA UNIVERSULUI SÄ INTRE IN NOI, asa incit sä radiem numai IUBIRE IN JURUL NOSTRU.

    Si eu mä aflu printre cele fericite, tot ce mi-am dorit in mod deosebit, mai devreme sau mai tirziu mi s-au indeplinit. Iar, de mai bine de doi ani, dupä trei divorturi, dupä virsta de 50 ani, am intilnit si eu Sufletul meu Pereche. Este un Dar Minunat!

  7. Interesant si frumos. Felicitari pt. cei 25 de ani de casatorie si sa dea Domnul sa ajungeti cu bine impreuna si NUNTA DE AUR (50 ani)

  8. Multumim pentru povestea ta frumoasa si pentru tot ceea ce ne oferi!
    Sunt multi ani de atunci, era o zi in care urma sa stabilesc prin telefon, ora si locul intalnirii mele cu cineva si ceea ce urma sa se deruleze in continuare. Era o perioada lunga de timp de cand sufletul meu era in asteptare, fara sa stiu ce sau pe cine astept. Cert este ca simteam ca urmeaza sa se intample ceva important in viata mea, ceva care avea sa-mi schimbe viata pentru totdeauna.
    Eram emotionata si nu reuseam sa-mi dau seama de ce. Cand la capatul celalalt al firului mi s-a raspuns la telefon, am simtit ca nu mai pot respira, mainile au inceput sa-mi tremure ca si vocea si am simtit in interiorul meu o explozie de fericire. Era o voce pe care o cunosteam dintotdeauna, o voce calda si familiara, de care simteam ca mi-a fost foarte dor… Era ciudat, pentru ca nu cunosteam acea persoana si nu mai stiam ce mi se intampla si ce sa mai cred. In momentul in care ne-am intalnit pentru prima oara, primul lucru care mi-a venit in minte a fost ca sunt extrem de fericita ca in sfarsit l-am gasit, dupa atata cautare si asteptare. Tot ce era acel om, era intiparit in fiinta mea, in sufletul meu, il cunosteam in cele mai mici detalii si reuseam uneori sa ii aud chiar si gandurile, desi nu era langa mine. Intradevar mi-a schimbat toata viata si m-a schimbat pe mine cu totul.
    Multumesc si sunt recunoscatoare Universului, pentru toata transformarea mea care s-a produs din acea clipa, pentru senzatiile, emotiile, sentimentele, trairile si experientele unice pe care le-am trait, pentru tot ce a adus acel Om in viata si sufletul meu, pentru ca mi-a daruit ceea ce nu avusesem niciodata, ceea ce nu sperasem ca voi putea trai vreodata.

  9. Citind,materialul tau,mi-am amintit un comentariu pe care l-am trimis in26 octombrie 2013,pe care l-am recitit acum.Povestea voastra de dragoste este cu adevarat o ghidare divina pt viata,sa va gasiti ,sufletul pereche. FELICITARII,SA FITI FERICITI MULTI ANI INAINTE!
    Odata cu trecerea anilor un nou episod s-a adaugat in viata mea.La momentul cind am ramas singura,am crezut ca totul s-a incheiat , ca inima mea nu va mai vibra nebuneste niciodata.Destinul nu a vrut sa fie asa,chiar daca sunt la o virsta inaintata,sufletul meu este tinar.Nimic in viata nu este intimplator,noi nu dam atentia cuvenita evenimentelor,sau mai bine zis nu avem capacitatea sa vedem in viitor intotdeauna.Destinul ne duce pe cararile vietii ,bine alese de noi pt.a indeplini misiunea pt. care am venit in aceasta viata.
    Asa a fost si-n viata mea.Primul baiat care mi-a oferit prietenia si eu l-am refuzat sa-l reintilnesc dupa 50ani intr-un moment neasteptat.Fiecare ne-am urmat drumul destinului,familie,copii,eu si nepoti,fiecare am trecut prin momentul despartiri de partener,plecind in alta dimensiune,atunci cind aveam ceea mai mare nevoie sa fim impreuna.Viata a mers inainte cu greutatile ei
    pe care le-am dus cit s-a putut mai bine,fiecare dintre noi.A venit si ziua cind m-am reintilnit cu amicul meu.Suntem consateni din aceiasi comuna,am facut liceul in orasul apropiat impreuna,apoi viata ne-a despartit ,complectindu-ne studiile in directii diferite.Ne-am reintilnit in orasul tineretii, noastre ,fiecare fiind cu familia si problemele vieti.Ani au trecut ,noi am inaintat in virsta,greutatile,au pus amprenta pe fizicul si sufletul nostru,care incearca sa ramina mereu tinar.Rintilnirea in ajunul,SARBATORILOR DE IARNA,cind eu eram dupa doua interventii chirurgicale intr-o luna de zile mi-a facut f. bine.Divinitatea mi-a scos in cale persoana de care aveam nevoie in acel moment.”NIMIC NU ESTE INTIMPLATOR”.In acest moment golul din sufletul meu s-a umplut de vibratii benefice,respect si multa comunicare pe aceiasi lungime de unda.VIATA este un dar de la Divinitate,pe care sa-l pretuim si sa-l hranim cu atentia de care are nevoie din partea noastra.Este bine sa traim in prezent cu toata intensitatea ,miine este o alta zi-nu se stie-.
    sfatul meu:Traieste clipa dar traieste-o frumos,in armonie cu dragoste si iubire.
    MARCELA MULTUMESC PT.TOT CE AI FACUT PT.MINE.

    HAPPY VALENTINE’S DAY! MARIA

  10. O poveste de iubire emoționantă! Să vă bucurați căt mai mult timp de darurile vieții!
    Și eu îi sunt recunoscătoare Divinității că mi-a purtat pașii spre sufletul pereche când aveam 18 ani.Ne-am cunoscut la „Reuniunea majoratului” și în curând împlinim 35 de ani de căsătorie.
    Îți mulțumesc că ,prin intermediul articolului tău,mi-ai amintit de frumusețea primilor ani petrecuți alături de sufletul meu pereche!

  11. Bine te regasesc Marcela. Frumoasa povestea ta de dragoste.
    Si eu am una in care „coincidentelea” s-au intamplat pentru ca eu si Florin sa ne intalnim. Eu lucram din 2005 la o firma, care m-a selectat pentru postul de jurist din 30 de intervievati. In noiembrie 2007 am sustinut examenul pentru intrarea in avocatura. Am luat cu brio. Tot ce aveam de facut era sa fac optiunea de inscriere in Barou in 2 ani de la data afisarii rezultatelor examenului, adica pana in ianuarie 2010. Coincidenta sau nu, nu am facut aceasta optiunea de teama ca nu voi avea clienti care sa-mi asigure un venit necesar intretinerii si platii ratelor. Si am rams in continuare la firma. In iunie 2008 actualul meu sot se angaja la aceeasi firma. Cum nu aveam unde sa gasesc „jumatatea” decat la serviciu , i-am verificat dosarul personal.Acolo aparea casatorit, cu doi copii, asa ca mi-am vazut de viata in continuare. Pana cand, in 20.10.2009 a venit la mine in birou, timid, rugandu-ma sa-l ajut intr-o problema juridica personala. Si imi arata un document care demonta tot ce vazusem in dosarul personal. Era divortat din 2006, iar copii ii fusesera incredintati lui spre crestere si educare. Ma ruga sa il ajut cu o cerere de stabilire pensie de intretinere, intrucat nu solicitase in cadrul actiunii de divort si dorea sa o responsabilizeze pe mama copiilor lui. Era suparat si se vedea ca sufera pentru ce traiau copiii lui, dar era increzator ca viata se va derula frumos. I-am facut cererea de care avea nevoie, ne-am apropiat usor , usor , la o cafea dimineata, un mail siropos…aveam amandoi nevoie de iubire , si sa o daruim si sa o primim. Atunci am inteles de ce nu am plecat in avocatura, pentru ca trebuia sa-l intalnesc pe el, pe Florin. Si avenit anul 2011 cu schimbari majore in viata mea: intrarea in avocatura, sustinuta de dragul meu sot, si casatoria civila de ziua mea. Crestem impreuna cei trei copii ( doi ai lui si unul al meu), suntem impacati cu noi insine , am invatat sa ne acceptam asa cum suntem si ne iubim. Coincidenta sau nu , fetele noastre sunt de-o seama si se inteleg foarte bine. Dumneze a lucrat frumos pentru ca relatia noastra sa se infiripe, chiar daca a trebuit sa pierd examenele de admitere in magistratura, an de an, ca sa-l intalnesc pe el, pe dragul meu. Sunt convinsa ca viata imi ofera ce am nevoie exact in moentul oportun si ca sunt pe drumul cel bun!

  12. Ma bucur ca ai protectia divina, ca ti-au fost netezite si trasate cararile vietii spre acolo unde nu numai ca nu regreti, dar ai toate motivele din lume sa te bucuri, sa fii fericita si sa constientizezi ca ai sufletul pereche langa tine.
    Stiu ca esti recunoscatoare lui Dumnezeu ca va invata zi de zi cum sa faceti sa ramaneti in armonie, iubire si respect.
    Te iubesc pentru omul de exceptie care esti, dar…. te iubesc si te apreciez ca esti alaturi de sufletul pereche de 25-29 ani!Poate ca fara sustinerea sotului, care-ti arata iubire sincera, apreciere si respect,ti-ar fi fost mai greu sa ne dai atatea daruri sa ne arati partea divina din tine, iar noi la randul nostru sa-ti ramanem aproape.
    Este minunat sa iubesti si sa fii iubit, sa ai siguranta ca nu esti singur, ca-ti pasa de cineva si vece-versa!Te simti
    un om implinit,dar si iubit de……. Dumnezeu!
    Acum fac o scurta expunere din propria-mi experinta.Am mers cu un coleg la onomastica unui alt bun prieten.
    Se organizase intalnirea la un local.La intrare am fost asteptati de catre sarbatorit.Felicitari, pupici, imbratisari!In spatele nostru un domn astepta sa-i vina randul sa faca la fel ca noi, de altfel cum faceau toti invitatii la intalnirea cu sarbatoritul!Facem cativa pasi spre interiorul localului si-n urma noastra cu pasi grabiti se apropie sarbatoritul cu „domnul”, rugandu-ne sa ni-l prezinte si sa luam loc la masa rezervata.Asta a fost….!
    Am dansat toata noaptea!Aerul conditionat nu facea fata, si din cand in cand scotea batista sa-si tamponeze fruntea, dar de facut pauza nimic, nimic si iar nimic!
    Pentru ca timpul era minunat am hotarat sa mergem un pic pe jos prin Parcul Tineretului, de la restaurant pana in bulevardul unde era statie de Taxi! Ne-am luat de mana si altceva nu ne-am mai dorit, decat sa ramanem vesnic mana-n mana!Parca ne-am cautat stiind ca o sa ne regasim si acum cand ne-am regasit nu doream sa ne dam drumul la mana, avand teama dureros de puternica si reala a unei noi despartiri!
    Asa a fost:ne-am recunoscut prin fiecare gest, prin respiratie, prin pasii nostri, prin vocile noastre, dar si prin semnele ascunse de pe piele!Parca-l aud:ai alunita pe fata, dar mai una pe omoplatul drept si una pe partea stanga langa ombilic!Eu:da, ai dreptate, dar si tu ai o alunita cam mare pe spate exact pe mijlocul cloanei vertebrale!Le spuneam pentru a ne arata cat de bine ne cunoastem!
    Eram surprinsi de faptul ca stiam despre aceste semne particulare(fara sa ne fi vazut niciodata pana atunci), dar le spuneam cu atata normalitate ca parca nici n-ar fi trebuit sa ni sa para ceva curios!
    Un alt exemplu:dupa ce ma conducea urma sa ajunga la el acasa luand masina 40, sau un taxi care costa 20 lei.Telepatic ma intreba:ce sa fac, plec cu „un pol”(era vorba despre Taxi) sau cu doi poli(era vorba despre masina 40)?!Eu ii raspundeam tot telepatic:nu ai siguranta ca poti pleca cu „di poli mai repede de 30 min., asa ca mergi cu „un pol” ca asteapta la doi pasi de tine!Asa era, intr-un minut venea un taxi si se opera la doi pasi de el!A doua zi ne confirmam cu naturalete tot ce conversam telepatic.Stiam daca la intrarea in imobilul lui alegea sa mearga pe una din aleile ce duceau spre casa lui sau daca mergea pe o carare facuta printre florile din spatial verde. Ce sa mai vorbim despre stari ,ganduri si fapte
    simtite reciproc, desi uneori eram la zeci si chiar sute de km. distanta?!
    Asa a fost peste un sfert de veac!Acum nu mai este, dar de acolo de sus el ma vede si ma aude, ma protejeaza si ma ajuta sa nu-mi fie frica prea tare!Uneori apare si-n mod vizibil, cand sunt treaza, mai putin in vise(cred ca stie ca nu pot sa-mi amintesc bine visele)!Si ca sa fie mai clar sa nu-mi para o nascocire a mintii mele(cum mai pot spune cei care nu cunosc), uneori apare in acelasi timp si persoanelor dragi noua, spunandu-le lucruri de netagaduit!Dupa episodul respectiv ne sunam sau ne vizitam ca sa ne marturisim experienta traita.
    Sant sigura ca a fost sufletul meu pereche, si datorita reintalnirii noastre amandoi am fost fericiti pe acest pamant.Se spune ca „viata bate filmul”!sustin aceasta prin
    tot ce-am trait, dar si ce traiesc!
    Vezi, nimic nu-I intamplator!Cui povesteam eu aceste franturi din ce am atat de bine ascuns in sufletul meu?Credeam ca nu am de ce,si cui sa fac aceste marturisiri!
    M-ai invitat sa postez povestea mea, povestea nostra, si am facut-o cu multdrag atat pentru tine, cat si pentru persoanele care viziteaza site-ul „Armonie in suflet”, un site facut dupa sufletul si pregatirea ta!
    Iubire si armonie in sufletul si-n casele noastre!

  13. Da Marcela, în general așa este de preferat să se întâmple atunci când ne îndrăgostim. Dacă acum avem o vârstă amintirile caută să ne întinerească și ne fac chiar bine.
    Este bine că totul a avut o finalitate fericită, și nu ai avut dezamăgiri. Doresc să continuați în același mod, se pare că aceasta este calea pe care este de preferat să mergeți mai departe în viață.Mă bucur pentru voi și numai bine.
    Vasile P.

Lasă un comentariu

Distribuie si prietenilor tai
Facebook
Google+
Linkedin
Twitter