Cum depasesti starile provocate de teama de a nu gresi

Nicoleta a venit la sedinte individuale pentru ca „simte ca se blocheaza”  cand are de luat o decizie. Nu este vorba doar despre deciziile majore ci si de deciziile de zi cu zi. Si cand se gandeste ce sa faca de mancare pentru familia ei, o apuca o stare de agitatie, i se strange inima si uneori chiar vede „negru in fata ochilor”, cum spune ea. Am explorat impreuna care este cauza acestui blocaj si am descoperit ca este vorba despre teama de a nu gresi si de a nu ii supara pe ceilalti. Nicoleta percepe de fapt greselile ca pe un adevarat dezastru, nu ca pe niste experiente din care are de invatat. Si asta se intampla pentru ca in copilarie i s-a spus de multe ori ca nu are voie sa greseasca, ba mai mult…a fost pedepsita chiar cu bataie atunci cand nu obtinea rezultatele pe care si le doreau parintii ei.

*******

logo– Imi aduc aminte ca aveam vreo 6 ani si parintii mei au plecat la o petrecere si m-au lasat sa am grija cateva ore de fratele meu mai mic de 4 ani. Pentru ca ii placea foarte mult sa coloreze am inceput sa desenez doar conturul unor obiecte si ii dadeam lui sa le termine. Ne-am jucat frumos pana cand s-a suparat din senin si a inceput sa planga si sa sa se manjeasca cu acuarelele pe hainute si pe fata. Am facut tot ceea ce vazusem ca face si mama cand avea astfel de toane. L-am luat in brate, l-am pupat, insa el o vroia doar pe mama. Noroc ca parintii s-au intors destul de repede si au reusit in cele din urma sa-l impace. Pentru mine insa a urmat o adevarata cearta pentru ca „nu am fost in stare sa ma joc cu el si am gresit eu cu ceva daca a inceput sa planga”

Concluzia mamei a fost ca nu sunt in stare sa fac nimic bun sa ii ajut cand au si ei nevoie. Imi amintesc ca m-am dus in gradina si am plans si nimeni nu s-a sinchisit de durerea mea. Eram doar un copil care gresise si simteam nevoia de afectiune si alinare.

– Nicoleta, care crezi ca este greseala pe care ai facut-o atunci?

– Daca stau bine si ma gandesc chiar nu gresisem cu nimic. M-am invinovatit pentru ca asta a facut si mama. Ce puteam face mai mult la 6 ani?

– Te felicit pentru constientizare. Mai sunt si alte „greseli”, pentru care ai fost pedepsita, de care iti amintesti?

teama de a gresi– Da…este vorba despre notele de la scoala. Parintii mei aveau pretentia sa iau numai note de 10. Cand luam un 9, imi era frica sa ma duc acasa pentru ca eram certata si pedepsita. Daca nota era mai mica de 8, primeam si bataie. Invatam in fiecare zi pana adormeam cu capul pe carti si ma muta mama in pat; uneori luam nota maxima, alteori parca se facea vid in capul meu si nu imi aminteam nici macar jumatate din ce invatasem.

Acum ca vorbesc cu tine, imi dau seama ca si atunci ma blocam din teama de a nu gresi. De fapt, cred ca era vorba despre suferinta care simteam ca imi sfasie sufletul dupa ce primeam pedeapsa ca am gresit.

*******

Nicoleta, a constientizat cat de mult si-au pus amprenta experientele pe care le-a trait in copilarie si a acceptat sa lucram pe vindecarea trecutului, pe cresterea increderii si stimei de sine. Inca dupa primele sedinte de rescriere a scenariului vietii ei, si-a crescut increderea, stima si respectul de sine si  relatia cu cei dragi a inceput sa se schimbe. A eliberat teama de a nu gresi, si-a iertat parintii si s-a iertat pe ea si astfel si-a permis sa fie ea cea care este cu adevarat.

Daca si tu simti  ca sunt momente in care iti este greu sa iei decizii, exploreaza ce teama este in spatele acestei stari. Poate acorzi prea multa greutate cuvantului „greseala” pentru ca asa ai fost obisnuit/a inca din copilarie. Poate folosesti excesiv acest cuvant pastrandu-i un loc nemeritat in gandurile si vocabularul tau. Cum ar fi sa ii dai o alta conotatie?

decizie

Chiar daca ai realizat inca de la o varsta fregeda ca viata este presarata cu greseli, nu mai transforma „greselile” in niste sperietori. Constientizeaza ca obsesia de a nu gresi te face sa devii nesigur/a, ezitant/a, crispat/a, temator/oare. Priveste greselile ca pe niste experiente din care inveti noi lectii, iti dezvolti noi abilitati. De fiecare data cand iti amintesti evenimente in care ai facut greseli, fa tot posibilul sa iti amintesti si ce ai invatat pentru ca ai avut curajul sa actionezi.

Daca tot nu depasesti starea de disconfort, ia-ti timp cu tine si scrie tot ce iti vine in minte referitor la aceasta frica. Descrie pe larg experientele care ti-au generat si au intretinut „frica de a nu gresi”. Prin scris vei elibera ceea ce ai depozitat in corpul tau energetic, in sufletul tau. Dupa ce termini de scris rupe hartia in bucatele mici si da-i foc si astfel transmiti subconstientului tau ca te-ai eliberat si purificat de aceste emotii care te-au sabotat. Apoi, scrie lectiile pe care le-ai invatat pentru ca ai trait aceste experiente si constientizeaza ca asa ai evoluat si azi esti mai intelept decat ieri.

Daca alegi sa-ti vindeci trecutul, rescriindu-ti scenariul vietii, poate rezonezi cu programul 0nline Rescrie scenariul vietii tale despre care poti citi detalii AICI.

Oricare ar fi alegerea ta, reaminteste-ti ca ai venit pe pamant sa experimentezi si sa evoluezi. Doar de tine depinde sa-ti traiesti viata cu frica sau cu bucurie.

poza mea

 

Cu drag,

Marcela

 

 

Te invit sa scrii la comentarii daca ai avut experiente in care ti-a fost teama sa nu gresesti si cum ai depasit aceasta teama. Astfel invatam unii de la altii si evoluam.

Daca ai prieteni carora le-ar fi de folos articolul, distribuie-l si lor.

 

 

Articolul anterior
Articolul urmator
Opt In Image

Ti-a placut acest articol? Daca da, alatura-te abonatilor care primesc saptamanal sugestii si articole despre cum sa fie in armonie cu sufletul lor. In plus vei primi un ghid despre cum DEBLOCHEZI fluxul energetic al banilor si te bucuri de abundenta financiara.

Lumina, Iubire si Armonie in suflet. Marcela Mantz

Citeste articole asemanatoare

Comentarii Facebook

2 Comments

  • Geta

    Reply Reply 11 august 2016

    Buna ,Marcela.
    Si eu in copilarie am experimentat teama de a nu gresi. In mod intuitiv, gaseam solutii, chiar daca eram doar un copil. Cand mama ma acuza ca am gresit, ii ceream iertare si ii propruneam sa refac treaba sau ii promiteam ca urmatoarea data voi fi mai atenta. In privinta notelor am crescu aceeasi zicala ” invata, sa iei note mari sa ajungi departe, ca, daca nu mergi pe rampa la abator (mama lucra la abatorul de pasari si nu-mi placea deloc atmosfera) ” In felul ei, mama m-a stimulat pentru a -i depasi conditia ei si dorindu-si sa am un job cat mai ferit de umezeala si mirosuri. Imi era teama cand luam note mai mici, mama nu ma batea, insa era suparata si nu-mi placea asta. Ca sa nu se mai supere ii spuneam nota mica la pachet cu una mare, aratandu-i ca a fost doar o scapare si ca am indreptat-o . Am mai aplicat si o alta strategie : ii spuneam mamei ca mi-am aplicat singura o pedeapsa si ea era multumita. Nu ieseam afara doua zile, nu ma uitat doua sambete la unicele desene ce rulau la 13.50 :))), sau nu ma uitam la filmul de sambata seara. Mama este un om simplu. M-a crescut frumos, m-a stimulat sa ajung omul care sunt astazi si pentru asta nu pot decat sa-i multumesc din suflet si sa fiu recunoscatoare.
    Multumesc , Marcela pentru articolul minunat care m-a dus cu gandul la copilaria si adolescenta mea.

    • Marcela

      Reply Reply 14 august 2016

      Geta, multumesc ca ai impartasit aici povestea ta. 🙂 Frumoasa atitudine inca de cand erai copil. Bravo!

Leave A Response

* Denotes Required Field