Când viața îți oferă lămâi..fă-ți o limonadă

Mare parte din oameni când se confruntă cu evenimente mai neplăcute, de genul „viața îți oferă lămâi”, stau multă vreme față în față cu lămâile și se lasă afectați de faptul că vor vea parte de un gust acru. Vestea bună este că la ce ți-a oferit viața, poți adăuga câteva ingrediente din dotare sau pe care le accesezi cu ușurință și astfel să transformi gustul acru al lămâii într-o limonadă delicioasă.

 

Cum? Poate te inspiră experiența pe care am trăit-o eu recent și care, deși la început a părut destul de dureroasă, s-a dovedit a fi o mare binecuvântare.

Povestea a început în primul weekend din iunie. Era dis de dimineață și mergeam liniștită la un curs de formare. Pentru că nu avusesem timp să-mi fac plimbarea de dimineață, am ales un drum care trecea printr-un părculeț situat în apropierea locatiei.

Deodată am simțit o durere acută în talpa piciorului stâng. Am început să aplic fel de fel de tehnici, însă durerea dispărea doar cât lucram și reapărea mai puternică. Am acceptat situația și m-am îndreptat ușor să urmez cursul de care eram foarte entuziasmată. Pe toată durata zilei am constatat că atâta vreme cât stăteam pe scaun durerea nu apărea nici măcar într-o formă ușoară. Când mă ridicam și începeam să merg, „mii de ace” mă înțepau la nivelul articulației degetului mare și în mijlocul tălpii. Am rezistat eroic la curs și acasă am aplicat tot ce știam din NLP și terapii alternative astfel încât am reușit pentru o vreme „să fac durerea să tacă”.

Pana într-o zi când a scos din nou „colții”…cam la o lună și jumătate de la prima apariție. Atunci am hotărât să-mi fac programare la un medic specialist și în câteva zile eram în cabinetul dumnealui.

Diagnosticul: hallux-varus, cu articulația degetului mare inflamată, si datorită forțării a venit la pachet cu fasceita plantara.

Soluția: operație după circa 3 luni în care aveam de făcut câteva schimbări majore.

În cadrul consultației, medicul mi-a dat o adevărată lecție de medicină, explicându-mi în amănunt atât cauzele cât și cum va decurge operația în sine și avantajele unei operații mai scumpe decât celelate de pe piață ( 6200 lei pentru un picior :))

Pe moment era singura soluție pe care o întrezăream și deja am stabilit că până la sfârșitul anului mă programez pentru prima operație. M-am „dezumflat” când medicul mi-a spus că pentru lunile în care urmează să mă pregătesc pentru operație nu are soluții și a început să-mi detalieze schimbările majore:

  • interzisă orice formă de mișcare, mersul reducându-se strict pentru necesități fiziologice
  • reducerea greutății corporale până la limita inferioară a unui IMC sănătos ( IMC situat între 18,5 și 24,9 este asociat cu riscuri reduse de boli la majoritatea persoanelor)
  • hrană cât mai puțin preparată, vie
  • renunțarea la fumat ( chiar dacă este vorba despre țigara electronică IQOS)

Primul gând a fost „s-a dus concediul de anul acesta„, pentru că ne făcusem planuri să facem un circuit prin țară unde să luăm la pas câteva orașe și făcusem și rezervări preliminare pentru cazare. Noroc că nu definitivasem.

Apoi, cel mai mult m-a afectat faptul că mi-a fost interzis plimbatul în weekend, când de obicei plecam împreună cu soțul meu dimineața și ne plimbam prin parcurile din București câte 4-5 ore. Alternativa medicului a fost plimbatul cu bicicleta și înotatul. Acestea sunt formele de mișcare permise într-o astfel de afecțiune.

Faza este că eu nu am reușit să învăț să merg pe bicicletă, deși s-a tot chinuit soțul meu să mă învețe. Acum am fost pusă în ipostaza de a căuta pe net școala de mers pe bicicletă pentru adulți. Mare mi-a fost surpriza că am și găsit școala ECHILIBER. Mulțumesc și pe această cale excelentei echipe și mai ales instructorului de la care am învățat efectiv, Andrei. A avut multă răbdare cu mine și mi-a explicat pe îndelete fiecare pas. Mi-am luat pachetul de 5 ședințe și acum am propria mea bicicletă pliabilă-ca să o pot transporta ușor cu liftul- cu care  mi-e drag să mă plimb.

Nici cu înotul nu stăteam prea bine. Adică mă cam scăldam în apă, fără să sincronizez respirația cu mișcările brațelor. Așa că am apelat și aici la un instructor și anume la Ștefania de la Viva Sport, care de la prima oră mi-a spus „flotabilitatea este bună, în schimb la sincronizarea respirației este de lucru”.  Cu ajutorul ei am reușit să respir din nou abdominal și de la „primele bule” (expirat sub apă), am simțit o stare excelentă care m-a dus cu gândul la copilărie pentru că atunci respiram corect. După 5 ședințe, mi-am luat un abonament și merg de 2 ori pe săptămână la înot. Mulțumesc Ștefania pentru susținerea oferită și pentru profesionalismul și dedicarea cu care îți faci treaba.

Iată că prima lămâie pe care mi-a oferit-o viața prin intermediul medicului, și anume reducerea mișcării doar pentru necesități fiziologice, s-a transformat într-o limonadă delicioasă pentru că am fost orientată pe soluții și nu am stat să-mi plâng de milă. Dat fiind natura activității mele, oricum stau mai mult pe scaun și mișcarea o fac doar în timpul liber. Deci în domeniul profesional nu m-ar fi afectat prea mult dacă nu începeam să practic sporturi noi. În schimb în plan personal „aș fi fost distrusă”, cum mi-a spus o prietenă.

A doua și a treia lămâie-reducerea greutății corporale și hrana cât mai puțin preparată- nu au fost acre, pentru că eram „work in progress”. Așa cum ți-am spus la început, durerea și-a făcut apariția când mergeam la un curs de formare. Dacă nu ai urmărit ce am mai scris pe site, este vorba despre formarea ca și Terapeut Certificat Internațional Inelul Gastric Virtual (detalii aici)  si te poți delecta cu ceea ce am experimentat eu personal în Jurnalul săptămânal, aici. Observi că Universul m-a pregătit în avans pentru această încercare. Recunosc că nu îmi propusesem să ajung chiar la limita de jos a IMC-ului pentru persoane sănătoase. Am fost ani de zile la această valoare și mă sufla vântul. Știam din start că, pentru a ajunge la kilogramele corespunzătoare IMC=18.5 și mai ales pentru a le menține, 3 luni e un termen mult prea scurt.

De aceea am înghițit mai ușor a patra lămâie – renuntarea la fumat ( chiar dacă este vorba despre țigara electronică IQOS). Timp de 10 ani, de când am început formările în domeniul dezvoltării personale și spiritualității, la fiecare curs pe care l-am urmat am cerut permisiunea colegilor ca la exemplul practic la eliberarea de dependențe să mă lase pe mine. Și am lucrat cu fiecare dintre instructori pe dependența de fumat. Se pare că nu a avut succes nici unul dintre ei, pentru că o parte din mine adoră să aibă prietenă țigara. Așa că toți m-au sfătuit să mă accept și iubesc cu această dependență și probabil la un moment dat voi reuși să renunț la fumat. Vestea bună este că anul acesta am reușit să schimb țigările clasice pe iQOS și pentru mine este o mare realizare. Astfel am scăpat de gudron și fum și a rămas doar nicotina. Pentru că m-am cam prins cum să procedez și cu nicotina, deja lucrez la un program online STOP FUMAT, pe care îl voi testa mai întâi pe mine.

Gândindu-mă la fumat, mi-am dat seama că schimbarea de la țigara clasică la cea electronică a produs mai multe transformări în corpul meu și că mi-ar prinde bine să fac masaj de drenaj limfatic și reflexoterapie. Așa că am acționat și am făcut 10 ședințe cu Ana Maria de la KINETOMEDICA  Brâncoveanu în urma cărora durerea mi-a dispărut aproape de tot. Multumesc Ana Maria.

Bineînțeles că în toată această perioadă am lucrat intens în stare de conștiință extinsă pe reconectarea cu vindecătorul interior și alte meditații de regenerare celulară.

Rezultatul: am reînceput să mă plimb în parc fără să mă doară piciorul. Nu atâtea ore ca înainte, dar destule. Articulația degetului mare de la picior este normală, fără nici o inflamație și am scăpat de operație.  Mulțumesc și sunt recunoscătoare.

Ți-am povestit cu amănunte tocmai să te motivez să vezi întotdeauna partea plină a paharului, indiferent de gravitatea situației. Aceasta este soluția: să ieși din partea de jos a scalei stărilor sufletești acționând cu încrederea că „acolo sus cineva te iubește necondiționat și primești acele experiențe din care să înveți lecții noi de viață și astfel să evoluezi „.

 

Indiferent unde te afli acum în călătoria către cea mai bună variantă a ta, nu „lămâile pe care ți le oferă viața” contează, ci ATITUDINEA cu care le primești. Ai întotdeauna la dispoziție ingrediente pe care să le adaugi astfel încât să-ți faci o limonadă care îți place.

  • Chiar dacă primul impuls este să plângi, dă-ți voie să o faci, astfel încât să eliberezi șocul creat de impactul cu noua experiență.
  • Apoi, scutură-te bine și caută în „cămara cu resurse”.
  • Activează și combină toate ingredientele care simți că te-ar putea ajuta, acționează orientat/ă spre soluții și lasă-te surprins/ă de ce ți-a pregătit Universul.

Dacă nu te descurci singur/ă în „cămara cu resurse”, te pot însoți în acest proces în cadrul ședințelor individuale, despre care găsești detalii aici.

 

Cu drag,

Marcela

 

 

PS te invit să scrii la comentarii, dacă ai trecut prin experiențe similare și ce ai făcut ca să le depășești cu brio. Dacă crezi că articolul i-ar putea ajuta și pe prietenii tăi, distribuie-l și lor.

 

 

Articolul anterior

Citeste articole asemanatoare

Comentarii Facebook

4 Comments

  • Geta

    Reply Reply 3 septembrie 2017

    Foarte interesanta povestea ta , Marcela!

    • Marcela

      Reply Reply 4 septembrie 2017

      Mă bucur că ai perceput-o interesantă, Geta. Mulțumesc de feedback.

  • Elena

    Reply Reply 4 septembrie 2017

    Buna ziua marcela. Iti multumesc ca ne impartasesti experientele tale. Eu cred ca un om implicat si dedicat( muncii,familiei,societatii..)analuzeaza mult inainte de a lua o decizie importanta,face o lista cu pro si contra,frumos ,asezat asa pe o hartie,cu doua coloane si…scrie,cugeta…Mie mi s-a intamplat ca o durere de umar,ce ma chinuia de mai bibe de un an,am facut radiografie,ceva teatament antiinflamator,masaje cu diferite creme,….apoi m-am oprit ca nu am simtit ameliorare. Apoi am intrat intr- un ” bum” de probleme ,de preocupari,nu am avut timp material,sa ma mai gandesc la problema asta…dupa cateva luni mi-am amintit si….nu mai era durerea…. Multumesc inca o data,Marcela. Numai de bine tuturor

    • Marcela

      Reply Reply 5 septembrie 2017

      Mulțumesc și eu pentru feedback, Elena. Interesantă experiența traită de tine. 🙂

Leave A Response

* Denotes Required Field