De la promisiuni și dorințe la obiective personale

Pentru majoritatea dintre noi, începutul de an este plin de entuziasm, fericire, bucurie și bune intenții. De aceea facem promisiuni, ne luăm angajamente și chiar ne stabilim obiective care de multe ori rămân doar în mintea noastră. Așa trece o lună, două și constatăm că nimic nu se schimbă în viața noastră și apar frustrări și dezamăgiri.

Este și cazul Alinei care a venit la ședințe individuale pentru că „a avut un 2016 dificil”  și simte că „nu mai are chef să se gândească la ce își dorește să realizeze în acest an„. Cu speranța că te va ajuta și pe tine, cu permisiunea Alinei, am inserat în articol pasaje din ședințe, scrise cu litere înclinate mov.

*******

– A fost dureros pentru mine să-mi dau seama că în 2016 am realizat foarte puține lucruri din ceea ce mi-am propus. Recunosc că am amânat mereu lucrurile care îmi sunt dragi și i-am pus pe ceilalți pe primul plan. Acum simt că am nevoie de ajutor. Vreau să-mi recapăt încrederea în mine și să simt că trăiesc așa cum îmi doresc.

– Alina, faptul că nu ai reușit să îți atingi obiectivele pe 2016 te-au determinat să nu mai ai încredere în tine?

– Cam da….de aceea cred că nu mai am nici un chef să mă gândesc la ce îmi doresc pentru anul acesta.

Citește tot articolulDe la promisiuni și dorințe la obiective personale

Cum te poate sabota partea protectoare din tine

Pentru a înțelege mai bine ce s-a întâmplat în sufletul Elisei din articolul anterior, Vindecarea începe din interior, o să îți povestesc despre cum se formează și cum te poate sabota partea protectoare din tine.

Așa cum ai aflat, părințîi Elisei au decedat când era destul de mică, mama la 2 ani și tata la 11 ani. Ca și adult, crezând că „toți cei pe care ii iubește, o părăsesc”, își sabota toate relațiile.

anxietate-copii

Când un părinte dispare brusc fără să își ia rămas bun sau moare brusc, copilul pierde conexiunea fără să înțeleagă acest lucru. Separarea definitivă, anxietatea și frica rămân în mintea copilului și va dezvolta un mecanism de apărare pentru a evita o nouă durere similară. Astfel de copii devin foarte independenți, renuntă la relații atunci când apar conflicte și trec repede la crearea unor noi conexiuni. O altă formă de protecție este să adune cât mai mulți oameni în jurul lor prin dărnicie. Ei oferă pentru ca oamenii să le fie alături. E posibil să aibă mai mulți parteneri pentru că nu au încredere în nimeni sau pentru că nu cred că cineva i-ar iubi îndeajuns pentru a rămâne cu ei.

Ceea ce experimentăm, de fapt, este povestea construită de noi în jurul unei situații dificile și posibila frică provocată de aceasta. Povestea noastră este ca o lentilă psihologică care ne distorsionează percepția realității.

Citește tot articolulCum te poate sabota partea protectoare din tine

Vindecarea începe din interior

Suntem puternic influențați de toate amintirile noastre din trecut, fie că suntem conștienți de ele sau nu și vindecarea începe întotdeauna din interior. Experiențele dureroase, derivate din traume sau neglijență, construiesc amintirile ascunse în primii noștri ani de viață. Ca și copii nu le putem înțelege pentru că nu avem încă creierul complet dezvoltat, nu s-a format simțul de sine și cel temporal. Atunci când apare o situație în care o amintire ascunsă iese la suprafațăcreierul nu știe că această amintire vine din trecut și reintră în același tipar format în mod inconștient în trecut. Când ne amintim mai multe experiențe negative decât pozitive înseamnă că nu le-am înțeles și nu le-am acceptat. Amintirile neprocesate revin pentru a fi soluționate.

Așa s-a întâmplat și în cazul Elisei, care a venit la ședințe individuale pentru că nu înțelegea ce o determina să își saboteze relațiile cu bărbații.

*******

couple-flirting– Am fost întotdeauna curtată de bărbați, îmi place acest lucru și cu cei pe care îi plac mă „cuplez” foarte repede…chiar prea repede. Apoi, la scurt timp, „le dau papucii”. Până la relația pe care o am acum, nu m-a deranjat acest lucru. Sunt cu un tip de câteva luni și pot spune că este o performanță pentru mine. Ce mă deranjează este că mă lupt din ce în ce mai des cu tendința de a face lucruri care să îl supere și astfel să mă părăsească. Parcă sunt într-o buclă temporală asupra căreia nu am control.

Citește tot articolulVindecarea începe din interior

Cum depășești stările provocate de teama de a nu greși

Nicoleta a venit la ședințe individuale pentru că „simte că se blochează”  când are de luat o decizie.

Nu este vorba doar despre deciziile majore ci și de deciziile de zi cu zi. Și când se gândește ce să facă de mâncare pentru familia ei, o apucă o stare de agitație, i se strânge inima și uneori chiar vede „negru în fața ochilor”, cum spune ea.

Am explorat împreună care este cauza acestui blocaj și am descoperit că este vorba despre teama de a nu greși și de a nu îi supăra pe ceilalți. Nicoleta percepe de fapt greșelile ca pe un adevărat dezastru, nu ca pe niște experiențe din care are de învățat. Și asta se întâmplă pentru că în copilărie i s-a spus de multe ori că „nu are voie să greșească”, ba mai mult…a fost pedepsită chiar cu bătaie atunci când nu obținea rezultatele pe care și le doreau părinții ei.

*******

logo

– Îmi aduc aminte că aveam vreo 6 ani și părințîi mei au plecat la o petrecere și m-au lăsat să am grijă câteva ore de fratele meu mai mic de 4 ani. Pentru că îi plăcea foarte mult să coloreze am început să desenez doar conturul unor obiecte și ii dădeam lui să le termine.

Ne-am jucat frumos până când s-a supărat din senin și a început să plângă și să se mânjească cu acuarelele pe hăinuțe și pe față. Am făcut tot ceea ce văzusem că face și mama când avea astfel de toane. L-am luat în brațe, l-am pupat, însă el o vroia doar pe mama. Noroc că părinții s-au întors destul de repede și au reușit în cele din urmă să-l împace.

Pentru mine însă a urmat o adevărată ceartă pentru că „nu am fost în stare să mă joc cu el și am greșit eu cu ceva dacă a început să plângă”

Citește tot articolulCum depășești stările provocate de teama de a nu greși

Scapi de una, dai de alta

În ultima perioadă am descoperit la multe dintre persoanele care vin la ședințe individuale convingerea „Scapi de una, dai de alta”.  Este și cazul Marianei care mi-a permis să împărtășesc povestea ei.

– Am impresia că viața mea este plină de ghinioane. Îmi doresc să opresc șirul acestor experiențe neplăcute și să duc și eu o viață normală – și-a început Mariana povestea.

images

– Ce înseamnă o viață normală pentru tine, Mariana?

– Să scap de ghinioane…știi tu, toate chestiile alea care te fac să te întrebi „de ce mie?; de ce tocmai acum?”.

– Acum mi-ai spus ce nu îți dorești în viața ta. Ce îți dorești cu adevărat astfel încât să poți spune că duci o viață normală?

– Să am și eu ca și alții noroc… să fiu fericită și să mă bucur în fiecare clipă.

– În percepția ta, „dacă ai avea noroc ca alții ai putea fi fericită și te-ai putea bucura în fiecare clipă”?

– Da, ai înțeles foarte bine. Doamne, aș simți și eu că trăiesc cu adevărat.

– Interesant…Până acum nu ai simțit că trăiești cu adevărat?

Citește tot articolulScapi de una, dai de alta

Poveștile, legendele și convingerile limitative

Alina a venit la ședințe lifecoaching pentru că are momente în care este pozitivă, plină de încredere și toate îi merg ca pe roate și momente în care o apucă disperarea, nu mai găsește soluții. A obosit să mai oscileze între aceste stări și s-a hotărât să descopere care este cauza profundă a acestor manifestări. Stând de vorba cu ea, am remarcat că folosea des expresia „sunt ca pasărea Phoenix” și am întrebat-o:

Alina, ce înseamnă mai exact pentru tine expresia „sunt ca pasărea Phoenix”?

– Păi, știi povestea, pasărea Phoenix renaște din propria cenușă. Îmi place să mă reinventez, să renasc, să fiu cea mai bună varianta a mea. E ceva în neregulă?

După cum obervi, întrebarea de la final a apărut pentru că deja Alina începea să conștientizeze că nu rezona chiar cu toată povestea păsării Phoenix. De aceea, i-am spus:

– Alina, tu decizi dacă este sau nu ceva în neregulă…Mi-ar plăcea să împărtășești cu mine ce îți amintești acum din această legendă. Astfel vei simți dacă este bine să folosești în continuare această expresie sau nu. 

Citește tot articolulPoveștile, legendele și convingerile limitative

„…nu vreau să fiu o persoană rea”

a9Costel a venit la ședințe individuale pentru că nu mai înțelege ce se întâmplă cu el. Face tot posibilul să se înțeleagă bine cu toți colegii de la muncă și se neglijează pe el și familia lui. Nici cu banii nu stă prea bine; cum vin așa pleacă. Ba mai are și obiceiul de a-și împrumuta colegii și de multe ori nici nu primește banii înapoi.

Are 50 de ani și lucrează în același loc de mai bine de 12 ani. S-a angajat în firmă ca simplu inginer și a fost avansat șef de departament. De când a fost avansat continuă să lucreze cot la cot cu colegii. Înțelege că sunt multe de făcut și dacă nu se implică și el, departamentul nu și-ar îndeplini sarcinile la termenele stabilite. După program, când băiețîi merg la o bere, ii însoțește și el cu toate că nu consumă băuturi alcoolice. Uneori chiar se plictisește când ceilalți „o iau un pic pe ulei”, pentru că vorbesc numai bazaconii.

Citește tot articolul„…nu vreau să fiu o persoană rea”

Gânduri, impresii, sentimente… de la participanți

Azi am ales să împărtășesc cu tine gânduri, impresii, sentimente de la participanții din programele Armonie în suflet.

 

Bucură-te și încarcă-te cu energie pozitivă!

 

12141662_1021067181247620_2073039051343694784_n

 

Dragoianu Mihaela Lorena , 32 de ani, lucrător comercial Supermarketul SuperBrugsen

Bjerringbro/Danemarca,

https://www.facebook.com/lorenamihaela.dragoianu

 

Bună scumpa mea prietenă,

În decembrie 2011,  nașa mea mi-a povestit de filmul Secretul -Rhonda Byrne pe care soțul meu deja îl văzuse în timp ce eu dormeam😀. Am văzut filmul și soțul meu mi-a cumpărat și cartea de ziua mea, anul următor 28 aprilie 2012. Schimbările au fost majore (am câștigat la câteva concursuri, începusem să văd lumea cu speranță eu fiind tot timpul o persoană negativistă, prăpăstioasă și tot timpul o Victimă). A urmat o perioadă de care îmi aduc aminte cu plăcere, dar ceva nu găseam și nici măcar nu știam ce caut.

Citește tot articolulGânduri, impresii, sentimente… de la participanți

Distribuie si prietenilor tai
Facebook
Google+
Linkedin
Twitter